Ateii și bisericoșii

Probabil ați aflat despre psihopatul care a mers la Mănăstirea Şinca Veche, a comunicat cu îngerii, apoi și-a măcelărit familia cu un cuțit. Nu este primul caz, nu văd vreo legătură cu fanatismul religios.
Ateii care pun atrocitatea în contul bisericii au tot atâta dreptate cât aveau bisericoșii după tragedia din Colectiv (rock, cântece sataniste, le-a dat dracul foc).

Întotdeauna va exista un conflict ideologic între atei și bisericoși; fiecare tabără va ataca murdar, iar logica nu are loc în gâlcevirea milenară. Nu sunt atras nici de ateism, nici de habotnicie, ambele mi se par extremități greu de digerat. Dacă aș fi în situația să le arbitrez meciul, primul cartonaș roșu l-aș arăta bisericoșilor. Arbitru corect, imparțial: Roșu!
Continue reading

Update: Povestea noului fotbal românesc

Echipa națională de fotbal a României (juniorii Under 19) a ratat calificarea la Campionatul European, după ce câștigase primele două meciuri.
“Deocamdată, noi suntem primul loc, cu 6 puncte din două victorii. Trebuie să nu pierdem marți cu Ucraina.” – Am scris în articolul anterior.

Nu este supărător ori surprinzător că am pierdut meciul decisiv. Dar felul în care am făcut-o… Atât de pur românesc. Atât de mult seamănă povestea nouă cu toate cele vechi!

Primele 75 de minute au fost o dureroasă tragere de timp și un anti-joc care a înroșit de rușine până și mocirla de pe Ilie Oană. “Ai noștri” reușeau sporadice “urechi” și driblinguri de-a latul terenului, după care bubuiau o pasă de 50 de metri spre propriul portar. Suntem calificați la 0-0, apărarea aduce calificări!
Continue reading

Mister la 30.000 de picioare

Într-un Lufthansa, cu Vlad, veneam din Munchen spre București. Disecam patetic proaspăt încheiatul Leipziger Buchmesse, încă năuciți de grandoarea evenimentului, când altă “năucă” mă trage de coada ochiului. Pe rândul din stânga, la vreo 2 metri, un tinerel descălțat călărea scaunul din față.

Afară, vreo minus 50 de grade, cât sunt de obicei la 30.000 ft.. Înăuntru, ceva mai cald, dar chiar în așa hal, să-ți sară pantofii din picioare și să taberi pe scaunul din față ca vierul în călduri?! Îi arăt lui Vlad specimenul, depășim năucirea și stabilim că suina nu-i singură, a venit in turmă. Ne aflam în mijlocul unui grup vesel de peste 10 indivizi, toți echipați sportiv, majoritatea încă încălțați. Continue reading

Asteptand tramvaiul

Articol scris de Ana

Am coborat din metrou la Tineretului, dupa ce iesisem cu o prietena.
Este intuneric si un frig ascutit pe care il simt in ghete si la ochi. Ma gandesc sa chem un Uber, dar mi-e oerecum jena, pentru ca pana acasa nu sunt suficienti km cat sa ma simt confortabil sa pun in executie liniile de cod din aplicatia Uber si in miscare un sofer care poate face mai multi km pana la mine decat pana acasa.

Gandesc mult, excesiv, cand sunt singura. Nu stiu cat e ceasul…in jur de 10. Mi se pare extrem de liniste pentru ora asta. Este joi noaptea si toata lumea din Tineretului pleaca maine dimineata la birou. Mai putin eu, un pusti cu placa de snowboard si o tanti in varsta, dar foarte eleganta. Imi plac ghetele ei cu toc si ii admir silueta subtire care se intrevede prin haina de blana. Tramvaiul nu mai vine, trec autobuze aproape goale si la semafor se opresc din ce in ce mai putine masini.
Continue reading

ZooRomania și spartul târgului

S-a terminat Leipziger Buchmesse 2018, echipa Datagroup este în siguranță acasă, după ore întârziate și zboruri anulate în ifosele iernii tardive. Prima noastră participare, un contact prietenos cu o piață de carte încă vie: vorbim despre vânzări anuale între 9 și 10 miliarde de euro (print + audio books + E-books).

Probabil va rămâne vie, sănătoasă și după vremelnica noastră existență, ceea ce se pierde în piața printurilor fiind recuperat de formatele electronice. O particularitate a pieței germane: În ultimii 10 ani, scăderea încasărilor din printuri a fost mai mică decât creșterea încasărilor din audio plus E-books. Industria cărții nu moare ci se transformă în ceva mai puternic. Asta în cazul nemților.
Cât despre România… Continue reading

Leipziger Buchmesse: cum ar trebui să fie un târg de carte

Câteva informaţii din forfota primului târg de carte (real) la care particip:
Suntem în Leipzig, viscoleşte cu furie, temperaturi negative şi fulgi mărunţi, tăioşi. În coada sutelor de automobile care speră să intre în curtea târgului, am numărat peste 20 de autocare. Zici că e ziua votului sau măcar vreo paranghelie cu sarmale şi tuică fiartă, gratis. Nici vorbă, la târgul nemţilor, NIMIC nu este gratis!

Imaginaţi-vă o zi de ger şi viscol, în Bucureşti, şi mii de tineri (inclusiv copii, liceeni) îngrămădindu-se la un târg de carte cu taxă de intrare – undeva la 100 de lei. WI-Fi-ul costă 4 euro pentru 2 ore cu 3Mb/s şi 250 MB limită de trafic. Continue reading

Judecata de apoi

Există 4 (patru) tipuri de votanți PSD:

– Inocenții: cei pe care îi prostești la infinit cu același truc. Oricât de ieftin, oricât de uzitat, se vor uita la el ca la a doua naștere a lui Cristos. Inocenții atât pot, asta este amplitudinea dumicatului legat cu ață dentară – pendulare de la codrul de mămăligă până la proteza dentară. Ei sunt categoria nevinovată, sunt puri. La fel cum e cățeaua care-și halește proprii pui. Trebuie să fii tâmpit ca să o pedepsești. E frig, e foame, e animal.

– Interesații permanenți: Peste jumătate de milion cu carnet de membru! Muicăăă! Lesne de bănuit că jumătatea aia de milion are și familie, deci înmulțim cu 3 ori 4, ori… Fiecare primește o ciosvârtă de hoit. Poate nu imediat, dar cândva, pe lumea asta ori ailaltă, carnetul de membru îi va izbăvi de propria condiție. Un locșor la primărie, la brutărie, un metru pătrat în piața de legume. Nu există premiu suficient de mic pentru cupiditatea lor. Continue reading

Molimă

E o molimă! O molimă la noi, în cătănie
Se plâng soldații că-i roade, că pute a rânced și acru.
Mușcați de călcâie, de gambe – ne deterăm dracu:
E molimă de șobolănie!

Se-aude chiuit de ducă: căprari, fruntași,
Mușcați de gambe, de pulpă, de piept, de gât,
Le-a crescut blană pe bot și au trecut la supt
Sug sângele altor ostași.
Continue reading

Votezi? Ești angajat!

Se duce omu să facă treabă:

Când dă interviu pentru portar, se întâmplă asta:

Trebuie să stai la poartă, să ridici bariera după ce ți se prezintă legitimația de acces, să faci o dată la două ore tură în perimetru și dacă vezi ceva suspect să suni la intervenții. Ai înțeles?

Da, dom’le.

Bun. Cazier ai? Probleme medicale? Cu ochii cum stai? Frică de fantome, că-i tură de noapte?

Păi stați să vedeți că…

Îmi pare rău, omule, vreau să dorm liniștit, nu pot să las depozitul ăla pe mâna oricui.

 

Când dă interviu pentru catedră, se întâmplă asta:

Predai fizică la cinci-opt, ai trei clase cu o oră pe săptămână și una cu Continue reading

Favoritul meu pentru Oscar

Decernarea Premiilor Oscar, noaptea asta, în jurul orei 3.
Favoritul meu: “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

Nu are nume de Oscar, nu este cu soldați eroi în Irak (ba din contră), nu este cu rasism, dizabilități fizice ori ambiguități cu pretenție de artă. Așadar, șanse foarte mici să câștige “Cel mai bun film”, judecând preferințele juriilor din ultimii ani. Ce are în plus față de “Get out” și “The Shape of Water”? Originalitate. Un film despre oameni, despre sensibilitate și limite. Linia subțire dintre furie și compasiune. Continue reading