Harbuz la butoi

By Vlad B Popa in Dracula's Kitchen 8 Comments

Harbuz, așa îi zice în Moldova pepenelui roșu(degeaba râd ardelenii acuma, că nici lubeniță nu e mai puțin caraghios).

Țânc fiind, aveam o admirație cu totul aparte față de minunea asta. Nu numai că apărea în toiul vacanței de vară, când era ziua mai lungă și joaca mai frumoasă, nu numai că-mi stingea setea și pofta de dulce în același timp, nu numai că nu mă sfădea nimeni dacă-l mâncam ca un purcel și-mi curgeau sâmburii și zeama pe bărbie, dar mai știa și să vorbească.

De ce-l tot asculți așa, bunicule? întrebam, văzându-l cum îl ciocănește și-l strânge cu urechea lipită de coaja verde ori pestriță.

Îmi spune dacă-i copt sau nu, dacă-i dulce ori ba, dacă ține zeamă ori s-a uscat de la stat în soare.

Și cum să nu-l cred, când tot timpul îi alegea fără să le dea cep și-i nimerea, fără greșeală, copți, dulci și zemoși? Trebuie să recunoaștem că admirația mi-era de înțeles, nu e lucru mic pentru un bostan să știe să lege două vorbe.

Și-apoi mai era o vrăjitorie cu harbuzul ăsta. Târziu, în toamnă, când se Continue reading

Drumul spre Deltă

By Dani Corban in beretristica, Diverse, Dracula's Kitchen 3 Comments

delta“(…)

O lună mai târziu, am reluat filmările pentru Dracula’s Kitchen. Despicam valurile într-un coteţ de tablă, energizat cu motorină, înjurături şi pumni în cârmă. Plutea, ignorând fizica bunului simţ, ba mai mult, răzbea încăpăţânat prin curentul Dunării.

Are patru decenii de la ultima vopsea, pute a ulei ars, iar rugina l-a mutilat în hidosul bălţii. Îl doare-n pupă. Pufăie nervos fumuri întunecate, transpiră picuri de pucioasă, îşi zdruncină şoldurile în grinduri şi plauri.

Vlad şi-a înşurubat tunul de wild-life şi vânează himere deconspirate în legendele ghizilor. Aparatul foto turuie rafale de mitralieră spre puiul de acvilă plecat la cules de şobolani. „National Geographic scoatem aici, coane!”

La buza unui liman acoperit de stuf, o babă-şi spală zdrenţele printre nuferi. Aruncă doi paşi în larg, apoi trage îndărăt chiloţii lăbărţaţi în potrivnicia valurilor. Îi ridcă, umflaţi cu apă ca o pungă de plastic, le analizează sclipirile în soarele văratic, îşi clatină capul şi mormăie dezamăgită. S-au golit prea rapid prin puzderia de găurele. Ciuruiţi de timp şi vânturi, şi-au pierdut eleganţa, curbele luxurioase s-au pleoştit, seamănă mai degrabă cu un petic de năvod. Aruncă doi paşi în larg, apoi trage: şi-a scos năvodul la vânătoare de fâţe.
Continue reading

Înapoi în Bucureşti II

By Dani Corban in beretristica, Diverse, Dracula's Kitchen 3 Comments

dani-oaie“Câteva ore şi beri mai târziu, mă hlizeam cu prietenul Marcu la o masă de plastic, ascunsă sub ceţuri înecăcioase de mici carbonizaţi. Soarele mi-a stors scalpul şi mi-a vlăguit scaunul lăbărţat sub a pa… ori a cincea halbă. Îmi place să fac echilibristică, ameţit pe muchia pieţei imunde.

Doi fraţi măslinii, cu pantaloni sfârtecaţi şi bust dezvelit, se înjură de mamă. Ăla mai mare, la vreo zece ani, urlă cu degetele încleştate pe coaste; îi poţi număra fiecare oscior, ca la o carcasă de câine putrezit. Din coastele afumate i-a crescut o burtoacă balonată, cu pielea întinsă, gata să pârâie. Urlă la mă-sa, a renunţat la intermediari şi o înjură direct.

Asta îl ignoră şi urlă la rându-i spre oamenii care ies de la metrou: „Banane aveeem! Cinci lei mănunchiul, banane aveeem! Şosete aveeem!” Are burta la fel de expandată, acoperită parţial de un maiou cu brizbrizuri aurii şi cruste de jeg. Lasă bananele să tihnească pe un tomberon, îşi scuipă în palme, frământă, masează în jurul buricului ţuguiat. Se pregăteşte să-l toarne pe-al treilea.
Continue reading

Bătrânul şi balta

By Dani Corban in Diverse, Dracula's Kitchen 5 Comments

Simţi suflul unei zile botezate în providenţă atunci când te prinde răsăritul pe coama Tihuţei

20160418_064036

Nu am avut noroc de cel mai fotogenic cer – Norii spoiau orizontul ca un rimel ieftin şiroind printre brazdele unui gâtlan de babă.

Ne-am trezit în al cincilea ceas al zilei cu avânt războinic şi dulci ramoliţii drese-n frecţii pescăreşti. Ţinta supremă: O torpilă de şalău înzăuat, jumate peşte, jumate dragon, blindat în solzi de titan.

Odată prins, urma să-l culcăm peste jar, nespălat şi necurăţat – aşa, cu armura pe el, doar cu măruntaiele lepădate. Faimosul Şalău în Coajă, una dintre starurile Dracula’s Kitchen II.
Continue reading

Să i se taie capul!

By Vlad B Popa in Dracula's Kitchen, fotografie 6 Comments

După vreo două-trei duble, tocmai când pornisem pe drumul cel bun și lumina, mișcarea și stropii de apă începuseră să arate cum trebuie, Dani devine din ce în ce mai îngrijorat de soarta modelului:

”Vlad, e rece apa, tare rece”

Întreb prințesa dacă mai rezistă și am grijă să n-o țin mai mult de 15 secunde în stropi dar nu trec două minute…

”Vlad, e rece ca gheața”

Dau din cap că înțeleg, odihnesc modelul un pic, dar încă nu am ce-mi trebuie așa că încercăm din nou fotografia perfectă – mai multă mișcare din păr, privire în lungul săbiei, stropi mai bogați, hai că se poate! Continue reading

Un elefant – salvarea Ardealului

By Dani Corban in Diverse, Dracula's Kitchen 3 Comments

Se gudură anxietatea-n mine de ceva timp. Am tânjit la măiestuoasa zi în care o să vă arăt elefantul.
Ta-daaam!

elefant

Să nu fiu pe nedrept acuzat că îi beștelesc pe fraţii ardeleni, le adresez câteva cuvinte de laudă.
Acest elefant a fost pozat de echipa Dracula’s Kitchen la grădina zoologică din Târgu Mureş. Da, ardelenii mureşeni sunt în stare să îngrijească un elefant. Spre deosebire de bucureşteni, craioveni, vâlceni, caracaleni, milcoieni şi alţi mândri orăşeni.

Grădina Zoologică din Târgu Mureş este o bijuterie în comparaţie cu lagărul de exterminare animală din Băneasa, de exemplu. Animalele arată îngrijit, hrănite pe-ndelete, zburdă într-o pădurice, nu pe betoane reci şi jegoase.
Continue reading

Vizită la Castelul Corvinilor

By Dani Corban in Diverse, Dracula's Kitchen 6 Comments

Fotografie făcută de echipa Dracula’s Kitchen în drum spre Castelul Corvinilor:

curba periculoasa

Între Haţeg şi Hunedoara sunt câteva dealuri. Drumul arată ca un slalom pe Mont Cervin; curbe strânse la 90 şi 180 de grade, făcute parcă în ciudă, nu cumva să te mănânce degetele şi s-o bagi în a treia.

Nu mai sunt drumarii şi nici ciobanii de altădată… Cum să fii, mă, atât de sadic?! Pesemne a ajuns internet mobilul ăsta şi la sălbaticii din vârful dealului (mulţumim, Ghiţă Ciobanul!). Şi s-au uitat la prea multe filme cu vikingi.

Am parcat teferi lângă Castelul Corvinilor. Este o construcţie masivă, dar fără ținută. Nu s-a aflat într-un top arhitectural al vremii, dar are gravitatea necesară pentru ațâțarea unor ambiţii vremelnice – La periferia Hunedoarei, s-a ridicat un fălos cartier de castele şi palate.
Continue reading

Ardelenii-s fala ţării

By Dani Corban in beretristica, Diverse, Dracula's Kitchen 4 Comments

Am cutreierat Ardealul, din Haţeg în Bistriţa, momit de legenda civilizaţiei molcome şi superioare. Acest fălos popor descendent din Bathory, Szekely şi de Habsburg, scăldat în nobleţe, nu în sugiuc topit, ca oltenii piperniciţi şi negricioşi.

Să fi adormit pentru câteva minute, imediat ce am părăsit autostrada dintre Gilău şi Turda. M-am pomenit tremurând în picuri reci de năduşeală, speriat de claxoane, urlete, motoare turate; înecat cu fumuri de cărbuni arşi, păcură şi smoală clocotită.

În faţa mea, un autobuz vechi de măcar juma de secol, soios şi scorojit pe toate părţile, cum nici în anii copilăriei nu mi-a fost dat să văd la satele olteneşti.

Mă uit în jur la blocurile ce tuşesc funingini, bag de seamă şi vreo două intersecţii de drumuri strâmte, fără semafor – Autobuzul ăsta de epocă nu transportă cartofi pe vreun deal uitat de lume. Suntem într-un fălos oraş ardelenesc şi tocmai am descoperit transportul în comun.
Continue reading

Heracle şi Prinţesa Ardealului

By Dani Corban in Diverse, Dracula's Kitchen 1 Comment

Acestea sunt patru din cele şapte miorlăitoare care mi-au ţinut companie în ultima săptămână. Plus Vlad, bineînţeles.

danipispis

Motanul grizonant şi dungant care vă tratează cu spatele este Heracle, cea mai fioroasă vieţuitoare din Ţara Haţegului. Jumate muritor domestic, jumate zeitate sălbatică – Mama lui, Miaucelmena, şi-a ridicat codiţa pe crestele munţilor bântuite de mârtani neîmblânziţi.

Se vede în dârzenia şi agresivitatea lui. Le bate pe restul mâţoşeniilor de nu ştiu ce le-a trăznit. Lăbuţe aruncate din fundul grădinii, scurte îngherate, perniţe-n bot pe contră a la Mayweather… tot arsenalul.

O vedeţi pe aia care păşeşte timid pe trepte? I-a întrat groaza-n oase de când Heracle a muşcat-o de gât şi i-a scuipat blăniţa. Fără înflorituri vă zic – A muşcat-o, a mestecat pofticios de vreo trei ori, cum mesteca John Wayne tutunul, şi a scuipat o biluţă de blană.
Continue reading