Poate exista un alt adevar decat cel in care credem?

Peste tot in online si mass-media se vorbeste despre ruptura societatii civile si despre imposibilitatea partilor adverse de a comunica intre ele. Avem doua tabere protestatare in Romania; in fiecare dintre ele fierbe o convingere deja inradacinata, ca ceilalti sunt aia prosti, manipulati si spalati pe creier.

In timp ce o tabara este acuzata de-a fi victima manipularii fortelor oculte straine (Soros), a institutiilor straine (UE si NATO) si locale de forta (binomul DNA + SRI), care urmaresc sa distruga neamul, traditia si identitatea romaneasca, cealalta este desconsiderata si umilita, pentru ca ar fi neinformata, credula si spalata pe creier de aparatul propagandistic de tip bolsevic al PSD si al mass-mediei afiliate, care tin Romania in intuneric si o impiedica sa devina o democratie moderna.

In ultima vreme, discutand cu prieteni si cunoscuti, am auzit de multe ori intrebarile:  “Totusi, cine zice adevarul si cine minte? Cine are dreptate si cine manipuleaza? Cum sa ne dam seama ce este adevarat si ce e minciuna?”

Eu cred ca mai intai ar trebui sa ne punem – si sa ne expunem – la mama tuturor intrebarilor:

Poate exista un alt adevar, la care sa ne putem raporta, in afara de cel in care credem si de care suntem convinsi deja?  Continue reading

Drama Bisericii Ortodoxe Romane

“Acum însă dorim să exprimăm mai multă afecțiune și înțelegere pentru toți tinerii din societate, respectând libertatea, demnitatea și aspirațiile lor. Biserica este acum alături de tineri înțelegând dorința lor de înnoire spirituală și morală a societății românești și se roagă pentru prezentul și viitorul poporului român, spre a trăi în pace și unitate”.

Aceasta este un extras din mesajul  transmis astazi, de catre Patriarhului Daniel, catre tinerii din strada. Textul integral aici

Cum trebuie sa interpretam acest mesaj?

Continue reading

Crede si nu cerceta

Guest post by Ciprian

“Crede si nu cerceta este o alta lozinca popularizata de oameni care au vrut sa loveasca in Biserica. Evident ca nici unde nu scrie asa ceva in Biblie. Ce ne invata Apsotolul Pavel sunt urmatoarele:
“Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Cercetati toate si pastrati ce este bun.”
Continue reading

Ratiune sau adevar?

Filozofam, mai bine zis “aberam” zilele trecute cu Ciprian despre alungarea din paradis, intrecandu-ne in exercitii de imaginatie. De fiecare data cand Ciprian nu mai putea iesi din contradictii logice, afirma evlavios: “aici ratiunea se infunda”.

Am zis sa o iau pe urmele acestui enunt aparent irational si sa explic cum ar trebui sa-l intelegem si interpretam. Nu de alta, dar sunt convins ca cei mai multi cititori (necredinciosi) au o problema cu aceasta afirmatie intr-o dezbatere cu tema religioasa. Continue reading

Minciuna – un adevar mai convenabil

Vlad zicea intr-un articol precedent ca meseria de politician nu te invata nimic altceva decat cum sa ai obrazul gros, dand exemplu clasa politica din Romania in frunte cu Ponta.

Nu poti sa nu fii deacord cu cele spuse de el in contextul politicii romanesti. Teoretic, lipsa de onoare si demnitate (obrazul gros) a politicianului este o consecinta fireasca a coruptiei si minciunii din politica. Am crede ca nu poti sa furi, sa minti si sa inseli ani la rand si sa nu ramai cu sechele. Dar se pare ca nu este deloc asa. Continue reading

Nu inteleg BOR

Duminica trecuta am sarbatorit pastele, impreuna cu alti peste un milion de catolici si protestanti din Romania. Am fost trezit dimineata de copilul meu, care s-a gandit sa ma gadile in talpi, doar ca sa ma vada razand cand ma trezesc si nu morocanos ca de obicei. Radiind de bucurie si coplesit de asteptari imi povesteste apoi ca trebuie sa iesim urgent afara in curte sa vedem daca a venit iepurasul.

Continue reading

Construindu-l pe Dumnezeu

2. După chipul și asemănarea noastră

Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră

Stăpânul pământului, singura creație făcută după tiparul creatorului și, mai mult, potențat într-o deplină libertate de acțiune prin liberul arbitru, omul este fără îndoială atins de divinul creștin în cel mai fericit mod.

Totuși, dacă ne uităm o clipă peste lunga și diversa listă de construcții divine ale umanității, găsim același tipar general la toate religiile bazate pe o ierarhie organizată și pe existența unui cler, tipar care ne conduce atât spre o inversare a creației cât și spre o ciclicitate a ei.

Orice fel de religie și orice fel de construcție divină stă în picioare și rezistă timpului atâta vreme cât este a celor mulți, trăgându-și seva din numărul și convingerea adepților. O anume arhitectura divină trebuie deci să corespundă așteptărilor, să fie credibilă pentru o anumită populație, într-un anumit timp și spațiu, pentru a putea prinde rădăcini și forță.

La începuturile conștiinței umane, când orice manifestare naturală violentă căpăta conotații divine și forța/lupta/crima erau singurele monede viabile în ierarhia socială, arhitectura divină mergea spre dumnezei sângeroși, cruzi, lacomi de sânge și capabili de pedepse îngrozitoare. Continue reading

Construindu-l pe Dumnezeu

1. Arhitectura divinității

Construcția Dumnezeilor este poate singura constantă veritabilă a umanității. Indiferent de timp și spațiu, oriunde sau oricând ți-ai întoarce privirea spre o comunitate, o vei găsi cu privirea îndreptată spre dincolo de cer.

Nevoia asta ne-a urmărit permanent ca specie, pornind aproape ca o utilitate practică – cum să supraviețuiești fără o protecție supranaturală? și ajungînd la o necesitate spirituală – cum să trăiești fără să crezi?

Arhitectura divinității este la fel de fascinantă ca evoluție și pare să imite dezvoltarea umanismului în general, trecând de la proiectarea unor zei sângeroși, mulțumiți cu sacrificii și ritualuri teribile, la dumnezei hrăniți cu credință și coduri morale.

Ce poate să facă un individ căruia tiparul deja construit al Dumnezeului timpului său nu-i inspiră credință?

Poate să aleagă să nu creadă în nimic, expunându-se la întrebarea succubus la ce bun? cu prilejul oricărui moment de meditație asupa vieții, lucru ce îl va deprima constant sau îi va paraliza potențialul de realizare personal. Continue reading