Se gudură anxietatea-n mine de ceva timp. Am tânjit la măiestuoasa zi în care o să vă arăt elefantul.
Ta-daaam!

Să nu fiu pe nedrept acuzat că îi beștelesc pe fraţii ardeleni, le adresez câteva cuvinte de laudă.
Acest elefant a fost pozat de echipa Dracula’s Kitchen la grădina zoologică din Târgu Mureş. Da, ardelenii mureşeni sunt în stare să îngrijească un elefant. Spre deosebire de bucureşteni, craioveni, vâlceni, caracaleni, milcoieni şi alţi mândri orăşeni.

Grădina Zoologică din Târgu Mureş este o bijuterie în comparaţie cu lagărul de exterminare animală din Băneasa, de exemplu. Animalele arată îngrijit, hrănite pe-ndelete, zburdă într-o pădurice, nu pe betoane reci şi jegoase.

Când îţi obosesc ochii încuraţi printre păuni, lei, maimuţe, ursuleţi şi porcuşori, poţi să te retragi la o terasă cu bere la 3 lei şi hotdogi gigantici – ardeleanul de mureş ia o pâine zdravănă şi lunguiaţă, o taie pe jumate şi o umple cu doi crenvurşti, muştar, bulion, maioneză.

Am plecat deja de o lună din haosul otrăvitor al pernicioasei capitale (Şiti Siti – cum i-ar spune un migdalat anglofon din Dragonul Roşu). Este bine…
Tare mi-e frică de momentul întoarcerii. Când Atletico Madrid va fi numită cea mai urâtă câştigătoare a Ligii Campionilor. Iar Vrânceanu Firea îmi va fi primar.