Ai ceva de zis?
Sâmbăta asta, 1 aprilie, vă invităm de la ora 10.30 la un eveniment inedit în cadrul unui târg cu lungă tradiție: lansarea multiplă a celor mai noi titluri ale Editurii Datagroup, în cadrul târgului de carte Bookfest Timișoara 2023!
“Blackcore: Cerurile Albastre” – Andru David Simionoiu & Victor Pavel Achim
Primul volum dintr-o sagă care face Fantasy-ul să meargă cu S.F.-ul la fel de bine cum merg untul și pâinea. Scris la 4 mâini și planificat timp de 2 ani de 3 minți!
Eu, Baraba, am fost primul și ultimul din Babylon. Mi se spune uneori și Magistrul de la malul vieții, dar astea-s doar Umbre în memoria timpului.
Important e că vedeam tot în jurul meu, de la mic, la mare, de la mare, la mic. Ochii mei băteau de la Pustiul celui de-al 9-lea cer, tooocmai până la Neamul de sub tufa de iasomie.
Așadar, purtat de Valsul Sângelui, din străbuni în străbuni, am să vă spun o poveste demnă de Istoria comicului românesc, una despre cărți, mâncare, băutură și voie bună! Continue reading
După 2 ani de absență din lumea evenimentelor literare, Bookfest, sortimentul Timișoara 2022, s-a întors, aducând aminte miilor de oameni prezenți la târg că drumul de la carte până la ochi e mai scurt decât drumul de la mână pân’ la gură.
Oamenii nu mai citesc? Myth busted, cum s-ar zice. Continue reading
Gust post by Astro
Intr-un semn de exclamare isi avea casa el,
Rosu in obraji, pictand virgule in culori tari
Pastel de sunete amestecate in viori verzi
Ce isi canta viata in maini de pianist evreu
Punea punct dupa fiecare vis, dar nu stia,
Ca viata lui era un portativ inceput de cheia sol
Ea! isi avea casa intr-un mare semn de intrebare
Aplecat spre dreapta cand simtea mai tare
Fardata cu falsuri isi spunea poezia oricui
Si plangea in hohote de ras sub felinarul batran
Aruncandu-si zeii in focurile iadului
Continue reading
Autor: Heautontimoroumenos
Bătrîne matelot, aprinde-o lumânare!
O, simt un ultim val ca valul meu dintâi…
Corabie a mea, coboara mişcătoare
Şi culcă-mi sub un val bătrânul căpătâi.
Mă leagănă tu, val, mă urcă şi coboară
În spuma cea de mări şi-n ale ei culori;
Ca vela-n vântul greu, ce flutură usoară
Mă frâng şi eu, mă pierd ca vela ce-o cobori.
O masă şi-un compas, o hartă-n colţ uitată,
Atâta eu am fost – o, suflete sărman!
Sub pleoapele-ţi se-nchid atâtea zări deodată,
Când pleci spre Paradis sau focul lui Satan.
Continue reading
Peste lumi stăpân apasă El, un bolovan.
Toate-n jur spre moarte curg
Legănat, iluzii ude dintr-un pântec sărăcan
Curg în pulbere de oase și se strâng
În materna sepultură, adevărul sub pământ.
Între seceri și ciocane, doar iluzii simt durere.
Țipăt strangulat în foame: muzicuțe efemere
Între ierni desmiardă luciul talpa crudă.
Îi înghiți avid plutirea în fărâme de secundă.
Sânge-n picuri printre ploi, plete moi și fir cărunt
Ai rămas curat în toate
– nu ai pofte, nici păcate –
Toate-s pulbere în vânt.
Autor: Heautontimoroumenos
Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie,
Că-i totu-atât de lent sub vechiul lor popas.
Pășesc în umbra-ți, Tată Timp; sub tălpile-ți greoaie
Aștept să treci, să treci… de ce ai tot rămas?
Și tot aștept, aștept și-aștept și verdele se-ndoaie,
Dar tu nu treci, nu treci de limbile de ceas.
Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie,
Că-i totu-atât de lent sub vechiul lor popas.
Continue reading
S-a terminat Bookfestul timișorean. În ultima zi, am fost invitat la (spun unii) cea mai îmbietoare lansare găzduită în ediția 2019. Nu știu pe ce scară și din ce motive am putea compara lansările de carte; vă pot mărturisi doar reușita celei de mai jos.
“Regele pribeag și bătrânele umbre” plus “Cântecul Zăpezilor” într-un mitic tandem plăsmuit de elevii Colegiului Național Pedagogic Carmen Sylva.
Autor: Heautontimoroumenos
Mi-e umbră la umbră, mi-e umbră la soare,
Mi-e umbră pe jos – mi-e umbra călare;
Și umbră mi-e ziuă și umbră mi-e noapte,
Iar umbra e-un ciob de zări sfărâmate.
Să stau tot la umbră, ‘năuntru și-afară?
Tot umbră mi-ar fi… sub nori de ţigară.
Mi-e umbră la umbră, mi-e umbră la soare,
Mi-e umbră pe jos – mi-e umbră călare.
Continue reading
Autor: Heautontimoroumenos
Peste-o stea cuprinsă-n cerc, pe-un altar, legat în frânghii,
Sta un vis răpit demult, sub o noapte de nimic.
Cu veninul vorbei dulci te-aştepta senin să-njunghii
Stârvul său sfărâmicios. Stele cad, stele-l ridic’…
Într-o cupă adunat, strop cu stropi şi cu şiroaie,
Un lichid de-un roşu-nchis clipoceşte surd, mărunt –
Taci şi tu, tace şi el şi-n tăceri se întretaie
Un pumnal venit de sus, cu o mână de pământ…
Continue reading