Peste lumi stăpân apasă El, un bolovan.
Toate-n jur spre moarte curg
Legănat, iluzii ude dintr-un pântec sărăcan
Curg în pulbere de oase și se strâng
În materna sepultură, adevărul sub pământ.
Între seceri și ciocane, doar iluzii simt durere.
Țipăt strangulat în foame: muzicuțe efemere
Între ierni desmiardă luciul talpa crudă.
Îi înghiți avid plutirea în fărâme de secundă.
Sânge-n picuri printre ploi, plete moi și fir cărunt
Ai rămas curat în toate
– nu ai pofte, nici păcate –
Toate-s pulbere în vânt.