Mai ţineţi minte basmele copilăriei de Petre Ispirescu? Nici eu. Dar măcar scenele de acţiune debordantă în care Mucea von Limpdick se dă de 3 ori de-a berbeleacu’ şi se transformă în Titus Steel? Alea da, sunt imposibil de uitat. Cam aşa am păţit şi eu. Am băut vreo 5 litri de licoare ambroziacă magică, cu aromă de hamei, de la doamne-doamne, m-am dat de trei ori de-a berbeleacu’ pe scări, când am părăsit incinta (de nebună voie şi silit de toată lumea) şi m-am transformat în geniu. Am avut o revelaţie:
Pretenaşi, femeile sunt de rău. Sunt de dulce în postu’ ăl mare. Sunt elementul de regresie exhaustivă ce ne mănâncă sufletul, perpelit pe flăcările iadului. Nu ştiu cum să vă explic cât mai direct influenţa negativă a mirajului vaginal, dar o să încerc. În termeni simpli, contemporani, de gaşcă, feisbucişti:
Marile genii ale omenirii au fost “single”, “in a complicated relationship” (adică curvari) sau gay. Nu există geniu în istoria umanităţii care să zică “Da, oaie, am revoluţionat omenirea şi în acelaşi timp mi-am pus oaiele într-o cutie de plumb, le-am îngropat sub o stâncă de granit şi am cresut 3 copii alături de iubirea vieţii mele, o femeie.” Nu există!
Normal, orice femeie citeşte elucubraţiile mele de acum nu îşi explică de ce mă refer strict la bărbaţi atunci când zic “geniu în istoria umanităţii”. Păi şi-o caută cu lumânarea. Nu are rost să vă explic faptul că femeile nu au inventat vreodată ceva revoluţionar. Ar fi prea facil. Omenirea a evoluat doar datorită bărbaţilor. Noi am fost ambiţioşi, cuceritori, progresişti. Ele au stat în cuib, au clocit, s-au consolat cu tot felul de clişee seci care să le justifice inferioritatea, s-au minţit că esenţa vieţii stă în mestecatul în tuci şi spălatul ciorapilor şi au inventat cretinisme de genul “În spatele fiecărui bărbat puternic stă o femeie.”
Îmi permit să fac afirmaţiile astea pentru că nu pot fi contrazis. Nu pentru că aş avea dreptate, ci pentru că femeile de astăzi nu sunt în stare să mă contrazică. Feminismul românesc al prezentului este compus din turma inadaptatelor ce au cunoscut sfânta dezmierdare falusală aproape de vârsta menopauzei. Am impresia că “femeile bune” şi-au acceptat soarta, s-au resemnat, s-au adaptat la statutul de inferioritate. Au lăsat în urmă doar nişte fantome ale timpului trecut care spumegă-n deşert dintre sânii stafidiţi. Tot respectul pentru sinceritatea de care au dat dovadă atunci când au acceptat:
Femeile sunt fizic inferioare: Toate sporturile fizice sunt separate în funcţie de sex. Cele mai vizionate, cele mai spectaculoase şi cele mai profitabile sunt cele practicate de bărbaţi (fotbal, handbal, baschet, tenis…orice)
Femeile sunt psihic inferioare:
Campionatele de şah sunt separate în funcţie de sex. Marii campioni mondiali sunt bărbaţi. Femeile nu concurează la comun cu bărbaţii deşi ar avea aceeaşi capacitate fizică de a muta o piesă din lemn de 10 grame.
Şi dacă toate astea sunt adevărate, de ce doamne iartă-mă în absolut orice domeniu aş alege (fizic sau intelectual) am cel puţin o prietenă care mă face muci?…
