Contraste


Gust post by Astro

Intr-un semn de exclamare isi avea casa el,
Rosu in obraji, pictand virgule in culori tari
Pastel de sunete amestecate in viori verzi
Ce isi canta viata in maini de pianist evreu
Punea punct dupa fiecare vis, dar nu stia,
Ca viata lui era un portativ inceput de cheia sol

Ea! isi avea casa intr-un mare semn de intrebare
Aplecat spre dreapta cand simtea mai tare
Fardata cu falsuri isi spunea poezia oricui
Si plangea in hohote de ras sub felinarul batran
Aruncandu-si zeii in focurile iadului
Continue reading

Viața cu radar sau “de ce e greu să nu fii proastă”

Guest post by AlinA

Pandemie sau nepandemie, dragostea… nu caută. Motiv pentru care “lovește”. Așa se face că am participat și la prima nuntă post-restricții, cu tot tacâmul servit ambitioșilor care s-au încăpățânat să-și pună pirostriile pe așa vremuri: cu dezinfectant și mască, cu blues uri, distanțate și fără sârbe strâns “legate”.

Habar n-aveam de ce mă duc, căci mi-era limpede că nu e chibzuit. Și totuși, ceva mă împingea să merg. M-am lămurit rapid când mi-am dat seama că acela fusese momentul potrivit să aflu… Continue reading

Între sânii lui Erato

Insulele grecilor sunt leagănul romantismului. Pe stâncile din Kalamaki, sutele de privitori aplaudă apusul. Un neisprăvit scăpat de sub brazda Olteniei strigă ironic: Uhuuu, you did it, sun!
Aplaudacii îl privesc distrați, soarele aruncă un ultim licărit peste orizont, înfoiat de lauda primită. Mintea neisprăvitului se împleticește încercând să-și numere carafele de vin.

Se lasă noaptea peste Kalamaki când soarele se-ascunde după plexul tău.
Și vrei să verși ardoarea în versuri deocheati – se lasă noaptea peste Kalamaki.
Ai fost mărețul bou!
Dar ai băut prea mult, băi, vaco!
Mai poți să verși doar bolul cu Tzatziki
Ardent, între sânii lui Erato.

Cum se manifestă romantismul a doua zi:
Continue reading

Viață de țestoasă

Pe plajele din Zakynthos vin țestoasele noaptea să depună ouă. Toate plajele au cuiburi marcate, cu niște cuști peste și culoar din nuiele spre apă, să ajungă puii în mare.

Eh, sunt niște unii care pândesc țestoasele noaptea când vin la ouat și le scriu cu graffiti pe carapace. Testoase din alea de 2 metri lungime, de trăiesc suta de ani. Și acum au multe carapacea pictată cu graffiti.
Continue reading

Ce ne facem cu Covidul?

Sar peste preludiu, toata lumea il traieste zilnic.

Dupa 6 luni de pandemie, exista suficiente date care sa ne permita evaluarea situatiei din punct de vedere al sanatatii publice, al economiei si al bunastarii populatiei.

A sosit momentul in care guvernele ar trebui sa ne raspunda la urmatoarele intrebari:

  • Cat de periculos este virusul pentru sanatatea publica?
  • Care sunt efectele pozitive ale masurilor anti-covid?
  • Care sunt efectele negative ale masurilor anti-covid?

Vrem raspunsuri pertinente, argumentate stiintific, bazate pe studii independente.

Continue reading

Zakynthos: covizi și guvizi

Primul pas: Îți faci testul Covid la o clinică privată (Gral Medical mi-a dat rezultatul în 20 de ore). Programează-l nici prea târziu (ai nevoie să prezinți rezultatul negativ), nici prea devreme (recoltarea mucului trebuie făcută în ultimele 72 de ore.

Al doilea pas: Sari în primul avion și respectă toate procedurile, indiferent cât de ilogice ar părea. Da, exigența din aeroport și măsurile luate (de ochii lumii, să părem că facem ceva) se contrazic imediat după îmbarcare, când peste o sută de persoane împart același aer în același culoar.

Avioanele sunt pline ochi, nu există distanțare. Se mai plimbă coțofenele pe culoar mustruluindu-i pe cei care nu țin masca pe nas. După ce au terminat rolul de dăscălițe sfătoase, încalecă pe cărucioare și împart băuturi și gustărele. Toată lumea măștile jos, au venit cafelele!

Ne dăm de nșpe ori peste cap și plătim 400 de lei să ne scobească unii în nas, dar nu putem sta o oră fără sandviciuri și cafea. Curat prostie omenească, dar, repet: respectă toate procedurile, indiferent cât de ilogice ar părea!
Continue reading

De ce s-au relaxat românii

România este pe podiumul european, alături de Spania și Ucraina, în clasamentul noilor cazuri de Covid. Am pornit de jos, pe când de-abia strângeam câteva sute de infectați zilnic, iar Germania și Franța numărau ardent miile. Uite că se poate: le-am demonstrat, din nou, esența tare a puilor de daci.
Cum am reușit?

În primul rând, este meritul politicienilor și al autorităților. Într-un clasament al incapacității de a face corect orice, am ocupa singuri podiumul, ca în epoca de aur a gimnasticii românești.
Continue reading

Misterul Iosefinei

Pe Iosefina am cunoscut-o online; ea este INTJ, iar eu, INFP – perfect match! Așa au stabilit algoritmii care îți stabilesc personalitatea și viitorul. Astronomia, tarotul și ghiocul în linii de cod compilând sorocul.

Sunt 7,5 miliarde de oameni pe planetă care cresc, învață, se prostesc, se transformă. Dar dacă am îngheța timpul și transformările, am putea să-i împerechem pe toți în funcție de compatibilitate. Din cele 7,5 miliarde doar una poate fi pe primul loc, potrivindu-se cu tine 99,999…9%.
Asta a fost Iosefina. Informatică, știință, nu vrăjitorie.

Ne-am cunoscut online și acum ne vedeam pentru prima dată: două piese lego îmbucându-se cu precizie de micron. Și pluteam așa, cu sufletele îmbucate, într-un caiac pe Delta Neajlovului.
Continue reading

Viața minciunii în democrație și dictatură

minciuna in democratie sau dictatura

Politicul minte mai ceva ca industria de publicitate e un adevăr atât de clar încât nu-l contestă  nimeni. Vă dați seama? Până și faptul că Pământul e rotund are contestatarii lui, dar ăsta nu.

E motivul pentru care nu discut dacă se minte mai mult sau mai puțin în democrație decât într-un regim autoritar ci mă aplec doar spre cât de eficientă e minciuna în cele două forme de organizare, cât de adânc și cât de larg se propagă discursul guvernării în rândul populației.

Am impresia că majoritatea celor care nu au trăit sau nu au analizat în profunzime comunismul sunt de părere, probabil uitându-se spre cât de strigătoare la cer sunt minciunile lui, că nu au cum să fie crezute de populație. Nu sunt contestate nu din acceptare, ci doar de frica consecințelor.

Ipoteza stă în picioare când vorbim de prima generație, cea care cunoaște și altă realitate față de cea oficială. Cu cât înaintăm însă, una-două-trei generații crescute în dictatură, e ușor să vedem cum discursul autorității devine parte din cultura acelei populații și noțiuni de-a dreptul incredibile sunt acceptate ca adevăr pur.

Dacă ne uităm spre generația crescută la noi în dictatură, vedem o majoritate nostalgică care, deși expusă la dovezi palpabile despre Continue reading