Dreptatea lui Becali

Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile, barbatilor lor, intru totul (…) Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica. Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia, ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat.” zise Apostolul Pavel.

Sau scrijeli un medieval nespălat la finele secolului al XVII-lea și lăsă poruncă divină dobitoacelor ce vor zămisli din nespălarea sa, secole ce vor urma.

Cert este că, indiferent de izvor, elucubrația ecleziastică dintre ghilimele este rostită de popi la Sfânta Taină a Cununiei. Iar feminista secolului XXI pleacă tărtăcuța pioasă, pupă mâna popii, își duce prostul acasă și fuge la muncă, unde se ține de un microfon și întreabă indignată: “Sunteți misogin, domu’ Becali?!”
Continue reading

Joker: doar un film bun

Căutătorii de nod în papură spun că Joker este nociv; promovează violența, insinuează ideea unei societăți predestinate grozăviilor fizice și psihice. O societate care poartă sămânța răului și doar așteaptă câțiva stropi ca să înalțe lujeri otrăvitori. Hai să respirăm adânc și să defecăm pe distinctele noastre trupuri caste.

Filmul artistic (ficțiunea), la fel ca beletristica, nu este dator să educe ori să inspire pe nimeni. Arta cinematografică doar este; nu are o existență condiționată de corecta modelare intelectuală si sufletească a cetățenilor privitori.

“Arta de amorul artei este o sintagmă seacă. Arta de dragul adevărului, al binelul și al frumosului: acesta este credința pe care o caut.” scria baroana Dudevant, cu mult avânt și curaj, din spatele pseudonimului George Sand.

Într-adevăr, putem evalua arta conform criteriului puritan gândit de baroneasă la începutul sec. al XIX-lea. Dar fără să zburdăm din registrul artistic pe bulevardele metropolelor, unde hoarde de maturi alienați așteaptă povețe de viață din partea unor eroi de benzi desenate. La început a fost cuvântul. Și s-a auzit din Gotham City. Suntem sănătoși la cap?
Continue reading

Moartea căpitanului de vas

Autor: Heautontimoroumenos

Bătrîne matelot, aprinde-o lumânare!
O, simt un ultim val ca valul meu dintâi…
Corabie a mea, coboara mişcătoare
Şi culcă-mi sub un val bătrânul căpătâi.

Mă leagănă tu, val, mă urcă şi coboară
În spuma cea de mări şi-n ale ei culori;
Ca vela-n vântul greu, ce flutură usoară
Mă frâng şi eu, mă pierd ca vela ce-o cobori.

O masă şi-un compas, o hartă-n colţ uitată,
Atâta eu am fost – o, suflete sărman!
Sub pleoapele-ţi se-nchid atâtea zări deodată,
Când pleci spre Paradis sau focul lui Satan.
Continue reading

Un bolovan

Peste lumi stăpân apasă El, un bolovan.
Toate-n jur spre moarte curg
Legănat, iluzii ude dintr-un pântec sărăcan
Curg în pulbere de oase și se strâng
În materna sepultură, adevărul sub pământ.

Între seceri și ciocane, doar iluzii simt durere.
Țipăt strangulat în foame: muzicuțe efemere

Între ierni desmiardă luciul talpa crudă.
Îi înghiți avid plutirea în fărâme de secundă.
Sânge-n picuri printre ploi, plete moi și fir cărunt
Ai rămas curat în toate
– nu ai pofte, nici păcate –
Toate-s pulbere în vânt.

Impacienţă (I)

Autor: Heautontimoroumenos

Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie,
Că-i totu-atât de lent sub vechiul lor popas.
Pășesc în umbra-ți, Tată Timp; sub tălpile-ți greoaie
Aștept să treci, să treci… de ce ai tot rămas?

Și tot aștept, aștept și-aștept și verdele se-ndoaie,
Dar tu nu treci, nu treci de limbile de ceas.
Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie,
Că-i totu-atât de lent sub vechiul lor popas.
Continue reading

Viermușii României Mici

Astăzi am aflat că avem un nou procuror general al României (Bogdan Licu). Nu mi-ar fi atras atenția, dar noul procuror a executat o demonstrație de logică, simțământ național și pavări gospodărești cu bune intenții. Concluzia? “Interesul superior” al unui copil de 8 ani este să stea ilegal într-o familie săracă din România, nu legal într-o familie înstărită din SUA. Pentru că s-a învățat cu jucăriile, patul, camera, prietenii, grădinița. Procurorul general Bogdan Licu continuă vârtos demonstrația conchizând că un copil de 8 ani are discernământ și tot ce spune este doar părerea lui, nealterată în vreun fel de majorii care l-au crescut. Pentru că jucării și grădiniță.

Nu intenționez să intru în subiect; am văzut suficiente pietricele aruncate în lac și valurile de prostie ingenuă care cresc cu năzuință de tsunami. Pentru că noi suntem cu simțământul, nu cu legile. Vânători, nu piftii. O țară de sufletiști care vânează cu pietre ambulanțele.
Continue reading

Revoluția lui Rădoi Pățitul

Au trecut 13 ani de la Middlesbrough – Steaua, semifinala UEFA ratată de Mirel Rădoi, căpitanul Stelei. Probabil o traumă care îți alungă definitiv ideea celor 11 funduri îndesate în propriul careu. Rădoi nu este singurul fotbalist român care a pățit vendeta catenaccioului prost executat, dar pare singurul refractar la repetiție.

Nu am văzut vreodată o echipă românească de fotbal jucând cu asemenea elan; nimeni nu credea posibilă revoluția înainte de Campionatul European U21. Peste cinci ore, vom fi matematic calificați în semifinale: Noi (România!), Germania, Spania și Franța. Noi, România, am început campionatul cu a mai mare cotă la câștigarea trofeului (100) – casele de pariuri ne-au considerat cea mai slabă echipă dintre cele 12 calificate. Corect calculul!
Continue reading

Neluș alu Bărzăun (I)

La marginea satului, bătrânele au ridicat foc înalt din salcâmi și araci putrezi. Fumul suie printre strugurii grei, acoperă movilele viticole într-un batic alb, de sărbătoare. Au lipit lângă foc tuciul pentru nunți și parastase. Mama lui Neluș a pus în tuci cocoșul colorat, de prăsilă. Vecinele toacă ce au găsit mai bun prin grădinile de zarzavat. De câțiva ani le-a ocolit parastasul, iar ultima nuntă în sat și-o amintesc puțini, mai mult din poveștile altora. Bătrânele au scos tuciul pentru Neluș. De dimineață, a coborât de la gară prin vie, s-a întors acasă.

– Am făcut în fiecare seară rugăciune, să știi! îi zise maică-sa, căutându-i fața cu mâinile veștejite.

Neluș privește penele coloarate ale cocoșului; maică-sa le-a făcut morman în capătul viei, pe unde a ieșit Neluș de dimineață. Își pune capul între mâinile mamei, îi simte valurile de căldură ieșind prin albeața ochilor.
Mirana și Ștefuț privesc focul de la distanță, așezați la marginea drumului central. Șoldurile li se ating. Mirana își freacă tălpile goale de un smoc crud, oftează:
Continue reading