Două milenii într-o nucă


În urmă cu vreo două mii trei sute de ani, a trăit un boschetar numit Diogene. Originar din Turcia, mutat în Grecia Antică unde a filozofat și boschetărit pe lângă marile orașe: mânca din gunoi, nu se spăla cu anii, își făcea nevoile și se masturba în public. O viață de câine împuțit pe care a ales-o de bunăvoie, nu împins de neajunsuri.

Îl putem considera primul hipster celebru, primul răzvrătit împotriva convenționalului și primul cap mare păduchios care a predicat o viață despre cât de proastă-i lumea și ce geniu nepereche este el. Nu blugi sfârtecați, nu belciuge în clitoris, nici în chiloți la metrou. Dacă vreți să fiți speciali, trebuie măcar să duhniți a hoit, altfel o fâsâiți futil.
Continue reading

Uimiții inteligenți ai patriei

De când a început criza medicală, urmăresc cu atenție sfaturile și cercetările savante întreprinse de inteligenții patriei: “Elefantul, vrăbiuţa plus bursucul şi maimuţa
muncesc cu aprindere la o întreprindere.”
Iar cine are chef de identificări zoologice poate căuta elefantul din cameră, ascuns printre maimuțe.

Și, urmărind arealul de vreo două luni, am observat că inteligentele somități (chit că-s politicieni sau medici) sunt într-o continuă uimire. Îmi lasă senzația că acum învață mersul în patru buși, descoperind lumea. Mai bagă ceva în gură și privesc spre cer cu ochii dilatați într-o emoție profundă: Uaaaaa!
Nu, lasă-l jos, e caca!
Continue reading

Olecuț de grijă

Rusia amenință România cu războiul dacă nu termină TNR-ul cu glumele despe Putin.
 
Se-apucă generalii noștri să facă inventarul: avem un submarin da nu merge, MIG-uri au mai rămas trei da-s ruginite și nici tinerii ăștia de azi nu prea vor în tranșee că-și strică teneșii ăia de colecție.
 
”Bă, e de rău, ne fac ăștia omletă, ce zice NATO? Ne-ajută?”
 
”Pe dracu, ne-au zis că și pe ei îi deranjează glumele alea și ne-o merităm.”
 
Se duc generalii la guvern, pleoștiți nevoie mare, și zic că murim jumate de milion plus toată redacția TNR dacă pun rușii tunurile pe noi. Iohannis se îngrijorează profund, îl cheamă pe Eftimie și-i zice să termine în plm cu glumele cu poloniu.
 
Eftimie numa odată se enervează pe cenzura asta cumplită și zice ok, da doar de data asta și numai pentru că oricum făcusem toate glumele cu Putin posibile. Rușii se calmează, că aveau deja treabă cu tancurile în altă parte și i-ar fi costat mult gazul și nu mai atacă.
 
După cam trei săptămâni, încep unii să zbiere la generali. Bă marțafoilor, ce-ați zis mă că moare jumătate de milion de români plus toată redacția TNR? Uite, n-a murit nimeni, mincinoșilor, ați vrut să ne păcăliți, să ne lăsați fără glume! E clar, oricând putem intra în război cu Rusia că nu moare nici pui de om!
 
Da, fix ăsta e raționamentul celor care spun: uite ce puțini au murit, carantina și măsurile de protejare au fost luate degeaba. Mincinoșii dracului au zis că putem muri cu zecile de mii și de fapt…

Continue reading

Zavaidoc

Mă jucam cu alți copii, dar nu aveam prieteni. Poate am purtat mereu o genă bizară care stropea tristețe peste obrajii râzători, până se acopereau cu o crustă țepoasă. Copiii își fac loc printre țepi și se jucau cu mine.
Singurul prieten a fost Zavaidoc, cățelul meu.

Cu Zavaidoc lângă mine puteam fi și eu copil, să nu îmi pese de țepi. Striveam pălămida desculț, sfărmam ghimpi și îi lăsam să doară până fierbeau în călcâie. Călcam orice în tălpile goale atunci când Zavaidoc alerga cu mine.
Continue reading

Oglinzile izolării


Când stai prea mult timp în casă, fiecare perete devine o oglindă. Din fiecare oglindă țipă câte un prost la tine, pe vocea lui, variind în funcție de cămăruța minții în care a stat ascuns. Unii îi numesc piticii de pe creier. Eu nu vreau să le bagatelizez prezența; sunt ditai căpcăunii urlători, ce pitici? Înjură, jignesc, te scuipă, îți dau șuturi în cur…bullying îi zic americanii, eu i-aș spune tortură.

Ăștia au școală de torționar, nu dau șuturi și castane ca orice bully. Foarte pregătiți! Fiecare căpcăun își cunoaște perfect cămăruța și împreună formează o rețea cu acces la toată mintea. Chiar și de unde nu știai că ai vreo fărâmă de minte, hop! sare căpcăunul din cămăruță.

Fiecare perete este o oglindă. Dacă vrei să eviți tortura, ții capul în pământ și te rogi să adormi. În loc de oi, numeri gânduri. Sau ce a mai rămas sănătos din ele în așa vacarm căpcăunesc.
Primul gând, despre prostie.
Continue reading

Aventuri în Leordeni: Universul nu a ieșit din Big Bang ci dintr-un vagin

Nu știu dacă vi-l mai amintiți pe amicul meu CMD din Aventuri în Leordeni – Bucătărie și femei; mare om, caracter, dar vânat de ghinion la tot pasul. Iacă-ne la altă prăpastie în drum, povestită de CMD, cu vorbele lui neaoșe:

Mă întâlnesc cu Doamna C. în Centrul Vechi, alegem primul restaurant pe dreapta, cum intri pe la barieră. Am simțit-o că e puțin dusă de seara trecută, când, în interval de 2 ore, ne-am lipit pe Tinder, ne-am dat mesaje, m-a certat în mesaje, am vorbit la telefon, a țipat la mine… Eh, așa sunt artistele, zise CMD în mintea lui plăpândă.

În seara respectivă s-a băut destul de mult ce-i drept. Nu am observat când s-a făcut trecerea între „Sexy, tatuată, voinică și puțin nebună… o să mă spulbere in pat, da!” și „Alo, psihiatria, nu știu dacă să o rup în pat sau să o rup la fugă.”

Dintre teoriile ei psiho-mistico-fantastice, am reținut-o pe cea legată de universurile paralele. Mi le-a și desenat – fiecare univers reprezentat 2D printr-un cerc, iar intersecția cercurilor arăta exact, dar EXACT ca un vagin. Ziceai că a pozat vaginul și a început să construiască din el cercuri. Asta este și teoria Doamnei C. de fapt: Vaginul este miezul Universului, trebuie slujit și venerat de bărbați, căci din el s-a născut toată materia. Continue reading

Stages of pooping

Guest post by Alex Charlie.

1. Setting everything up to be perfect:

The door is closed and locked, no noises can be heard from the outside (turn on tap or shower if thin door), nice comforting position. Don’t forget to weigh yourself on the bathroom scale beforehand, if you’re into that kind of thing.

2. Pants down and down to business:

You sit in expectation but nothing. Is it a ghost poopy? Where has that thing, that was struggling to come out of you not moments ago, gone? You feel it. You grab whatever you can and hold on for dear life. Continue reading

Covidu n-are treabă cu mine

Știți vacile alea sălbatice, Gnu parcă le zice, care trec în fiecare an râul plin cu crocodili rupți de foame? Imposibil să nu le știți.

Ei, psihologii specializați în ierbivore, spun că fac chestia asta pentru că uită de la mână până la gură. Dacă n-ar uita, le-ar fi imposibil să funcționeze ca turmă și specia ar avea de suferit.

Deși suntem absolut siguri că noi nu ne-am buluci vreodată să trecem un râu plin de crocodili pofticioși, de fapt facem asta în fiecare zi, cam cu aceleași șanse de-a ne mușca ceva de cur valabile pentru copitatele sus amintite.
Continue reading