Anomaliile 2021

– Americanii au ales președinte un decrepit, potrivit în administrația din urmă cu 11 ani, vârful maturității sale politice. Dar acum, în 2021, își confundă nepoatele și amintirile; uneori are impresia că Beau Biden, fiul său, trăiește (n.r. – a decedat în 2015). Aș încerca glume atomice cu butonul roșu, dar prea facil înseamnă vulgar. Joe Biden a obținut cele mai multe voturi din istoria SUA.

– SUA sunt, în continuare, considerate miezul planetei (economic, social, cultural). De ce Biden? Pentru că Trump. Cine este Trump? Cel mai reușit personaj kafkaian de la 1883 încoace.

– Doar 8% din banii puși în circulație există fizic (bancnote și monede). Nu vă mai smulgeți șuvițele când auziți de bitcoini și alte virilități virtuale! Monede oficiale, de la establishment, avem doar 8% fizic. Nu zic că-i rău, doar mai salvăm nișca pepite si copaci. Dar să știm cu toții că banii noștri sunt bătuți din taste, sunt impulsuri pe siliciu și atât. Și să nu mai combatem criptomonedele pe principiul “ban în mână nu-i minciună”.
Continue reading

Doi virgini și-o pătură

Nu dorm toată noaptea. Mă întorc de o mie de ori ba pe dreapta, ba pe stânga, și degeaba încerc să număr oi, că imediat îmi apare în minte un berbec care le prinde înainte să sară gardul și ce le face… zorii mă găsesc cu ochii crăpați și-o privire la fel de leșinată ca a oilor din numărătoarea mea, după ce le executa berbecul nărăvaș.

Auzindu-mă atât de matinal, bunicul crede că merg la pescuit și mă anunță triumfător că mi-a fiert mămăligă de cu seară. Dragul de el, n-are de unde să știe că Sabina m-a făcut să uit complet de undiță. Nu vreau să-i stric bucuria, așa că bag și mămăliga în rucsac, lângă pătură, apă și ciocolată, că săpun nu mi-a trecut prin cap să iau.

Ajung în spatele stadionului cu cel puțin o oră mai devreme, de nici greierii nu s-au trezit încă, să râdă de mine cum merg în cerc de năuc. Greu mai trece timpul când aștepți singur, tu cu melcii din iarba udă. De curiozitate, mă chinui să aud o melcoaică chițcăind că vrea sex, cum am citit eu la National Geographic că fac. Nimic, cred că-s în post.

”Aștepți de mult?”

Sabina sare veselă peste o tufă de scai și mie îmi trece din nou pulsul de milion. E îmbrăcată în rochiță, iar răcoarea dimineții îi face pielea de găină și-i întărește sfârcurile. Mă uit la moțul sânilor ca motanul la lăptic și simt mișcare bruscă de trupe sub fermoarul blugilor. Se lipește de mine și sfârcurile ei înghețate îmi frig pieptul până la inimă. Ne înnodăm într-un sărut infinit, până rămânem fără aer și tremurăm de dorință. Eu sigur tremur de dorință, la ea s-ar putea să fie doar frig, abia acum soarele începe să prindă putere.

”Mergem?”

Cărarea e năpădită de buruieni și abia se vede printre tufe, boscheți și crengile salcâmilor care atârnă până jos. Nimeni nu se bagă acolo fără să pună un pariu, fără să fi Continue reading

Ce am câștigat de la Trump

Este puțin excentric, dar are curaj, bă, luptă pentru valorile naționale! Este patriot, normal că toți dușmanii patriei îl vorbesc de rău. Crede și luptă pentru idealul național, pentru nația noastră!

Normal că mai scapă câte o nasoală despre alte nații, alte rase.

Progresiștii, stângiștii, ateiștii – cum să nu-i hulești? Ne atacă temelia și sămânța nației.
Continue reading

Un orgasm de-am băgat-o în spital

O spintecam cum desface prova unui spărgător gheața, o pistonam ca o locomotivă cu abur tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm de se mișca patul ca pe șine, îi dădeam la rame ca fiul lui Poseidon, împingeam în ea ca un titan al munților de mi-era teamă c-o rup în două, în trei, c-o să pocnească bum ca un pepene roșu scăpat pe beton.

Era udă ca o piscină olimpică și fierbinte ca un fier de călcat, se zvârcolea săraca de ziceai c-o exorcizez, nici nu mai știa ce e cu ea, nu știa dacă să vină sau să plece, dacă să stea sau să fugă, dacă să leșine sau să crape. Valuri și valuri de plăcere o izbeau din toate părțile ca niște tsunamuri orgasmice, țipa încontinuu nu mai pot, nu mai pot, mai vreau, mai vreau, vai mor și Dumnezeule, Dumnezeule Mare. Continue reading

Lecții cu Covidu(2) – eu pe cine cred?

Atât de tare m-a fascinat lupta ideilor și mecanismul din spatele lor în timpul pandemiei, încât cu greu mă abțin să nu dau drumul la o carte despre asta. Am văzut pe viu toate conceptele despre care tot citisem ani de zile, rodul muncii de o viață a sociologilor, psihologilor și altor teoreticieni din ăștia plictisitori cu spume.

Dintre toate, cea mai înfricoșătoare e pentru mine încăpățânarea de a da credibilitate surselor care-ți confirmă părerea despre un subiect. O să ziceți – acuma te-ai trezit și tu, nu știi că exact în asta stă forța Facebookului și efectul lui distructiv? Știu, dar una e că un algoritm îți servește doar ce vrei tu să auzi, și alta e când alegi personal să crezi o sursă pe care în orice altă situație n-ai da doi bani.

Așa ajung să-și transforme oamenii raționamentul în credință, căutând confirmare indiferent de sursă. Nu e spațiu suficient într-un articol pentru o descriere precisă, dar pe scurt – o idee fără nicio bază verificabilă devine fapt cert în mintea cuiva după câteva confirmări, chiar dacă și confirmările vin din exact aceeași poziție de expertiză zero.

Manifestare mai clară decât în perioada asta, că pentru noi nu contează sursa ci doar Continue reading

Libertățile nemeritate se pierd

2020: Recep Erdogan ne dă lecții despre drepturile omului și se arată revoltat de expresia “ăla negru”

2020: Neymar, Mbappe și alte celebrități maro și negre îngenunchează, storc lacrimi înaintea evenimentelor sportive, profund afectate de discriminări rasiale.

Prin aceste gesturi, vedetele maro și negre iau în moștenire suferințele îndurate de strămoșii asupriți de albi. Unii mureau cu oasele zdrobite, legați de glie. Alții sunt plătiți cu sute de milioane ca să alerge după o minge.

În cazul lui Neymar și Mbappe, milioanele având sorginte quatariană; Qatar, statul plin de libertăți și drepturi, legiferat prin Sharia. Continue reading

În spatele oricărei intenții bune se adună mizerii

Sau diferența dintre Corect Politic și Pulet Cloritic

Da, lupta împotriva rasismului este o necesitate, o urgență, nu doar o intenție bună.
Globalizata societate contemporană nu poate funcționa in registre rasiste. Ignorată, boala rasismului ne va ucide, nu mai este o afecțiune luată în seamă doar din fudulie.

Da, brigada românească care a arbitrat PSG – Başakşehir este alcătuită din indivizi limitați, obtuzi.
Având experiență cu meciuri internaționale și presupunând că nu ești dobitoc, nu poți să urli de patru ori “ăla negru”, ignorând asemănările fonetice “negro” și “nigger” (spaniolă și engleză – două dintre principalele limbi de circulație internațională).
Continue reading

Aurul proștilor (Fool’s gold)

Din momentul în care am aflat de succesul AUR (pe la prânz, duminică, în ziua alegerilor), am fost convins de o particularitate definitorie a votanților: Vârsta!
Am știut că votanții lor sunt persoane tinere, iar acum, confirmat fiind de analizele sociologice, îmi permit un scurt comentariu.

AUR este un “fool’s gold”, o himeră, o țeaptă. Este un trend al social media.

Cu siguranță există cineva deștept care i-a coordonat, dar, în niciun caz, nu îi bănuiesc pe cofondatorii descoperiți acum de presă.

Cofondatorii (irelevanți ca nume) și-au demonstrat iscusința la alegerile precendente când se închinau la 1% mai ceva decât la Zelea Codreanu.
Continue reading

Lecții cu covidul (1)

Scriu rândurile astea în timp ce în Dorna domnul Covidu a prins aripi și mucește-n dreapta și stânga, inclusiv printre prieteni și cunoscuți. Realist vorbind, nu cred că vom avea norocul ca familie să nu-l prindem, sper însă să fie o formă fără complicații majore.

Cu toată introducerea asta mohorâtă, mesajul mi-e optimist. Faptul că aparent suntem la câteva luni de revenirea la normal, datorită imunității naturale, vaccinării sau combinației dintre cele două, mă face să-mi întorc privirea spre cât de mult avem de învățat de la 2020, atât personal cât și la nivel de autoritate.

Nu vorbesc despre cum să Continue reading

Rapsodia carasului înghețat

A trecut întâi o boare peste balta lui Pilat; stolul unor șoapte lucii, râcâite cu hârlețul din gâtlejul înghețat.

Și am tremurat cu toții – fâțe mici și fițe mari – juisorii bălții care, amorțiți de lucia boare, gustul bălții l-am uitat.

Nu mai știe cărășelul cum zburda peste nălucă, sorbea râmă după râmă, lăsa acul lins sub plută.

Și când mai creștea puietul, spre sfârșit de primăveri, dădea iama fără milă, chicotea balta febrilă, zbârlea solzii și pe știucă!
Continue reading