Interlopii români au furat bombele nucleare la graniţa cu Bulgaria

Trenul care transporta bombele nucleare din Turcia în România a fost prădat de hoţi în Gara Corabia!

bomba1

Interlopii care au pus în aplicare furtul sunt originari din Caracal, localitate legendară situată la nord de baza militară Deveselu.
Imediat ce s-au văzut cu bombele în căruţă, hoţii şi-au făcut selfie-uri cu prada şi s-au lăudat pe facebook.

“Barosanu şi Focoasa”, “Vă dau nucleara, mânc-avaş!”, “Dau cu bomba în dujmani” sunt doar câteva dintre mesajele postate de autorii furtului.

Interviu de la faţa locului cu Hakan Bayram, mecanicul locomotivei:
Continue reading

Femeile ţin la părerea lor

Două femei s-au certat opt ore, fără pauze, până au leşinat. S-a întâmplat săptămâna trecută, pe stradă, în oraşul Angkang (China).

femei părere

Nu am găsit în cadrul ştirii prezentate aici detalii despre orânduirea temporală a evenimentelor. A fost egalitate? Au leşinat în sincron?
Dacă epuizarea şi deshidratarea le-au pus capac simultan, avem cea mai echilibrată polemică din istorie.

Înţeleg egalitatea de sexe, cu toate argumentele darwiniste şi biblice – Dumnezeu l-a clonat pe Adam, l-a scopit şi i-a construit a mai sexoasă pereche de ţâţe. Egalitate, fie!
Dar nu putem ignora puzderia de diferenţe în toată egalitatea asta.
Ar fi doi bărbaţi capabili de aşa ceva? O ceartă neîntreruptă de opt ore, terminată prin leşin (posibil simultan).
Continue reading

Ce am învăţat la Rio

Noi, românii, am învăţat să fim mai modeşti, mai umili. Caii pe care am galopat lunatici în beznă s-au prefăcut în măgăruşi jigăriți. Am început să zgâriem pământul cu pintenii. Ne-a picurat şi capul dintre nori, nu înainte să aflăm adevărul funest: Ambrozia zeilor nu conţine sânge de dac.

Aşa arată topul mondial. Aşa arată normalitatea, francheţea. De ce ne-am fi imaginat vreodată că ne putem număra printre aceste state/continente?

medalii rio
Continue reading

Țărane!!!

taranus

”Țărane”, în mediul urban și cel online, e unul dintre cele mai aspre cuvinte pe care poți să le arunci spre inamic, muniție de calibru mare, acolo cu poponar, cocălar, retard (!) și alte clasice.

Țăranul, în mediul urban și cel online, e unul dintre cei mai bine priviți cetățeni ai țării. Se udă toată hipsterimea, nostalgicii, intelectualitatea și activiștii pentru o Românie mai bună când vorbesc despre țăranul român, acest etalon al muncii curate, al traiului sănătos și al lucrului făcut după rostu-i dat de Dumnezeu. Continue reading

Asta-i pohta ce-am poftit: Manele!

Tocmai aţi ascultat o melodie cu peste 18.546.901 de vizionări. Raportul like/dislike este de 27 la 1. Adică din 28 de consumatori, doar unul s-a arătat nemulţumit.
Este cea mai vizionată şi apreciată melodie de Chopin de pe youtube!

Doar că nu este Chopin. Cum?!
Da, cică e ceva imitaţie de Richard Clayderman:

Am crezut că este vreo romanţă cântată de Copilul Minune feat. Prinţesa Ardealului, dar nu. Este o imitaţie de Clayderman.
Şi anomalia continuă – Originalul lui Richard Clayderman are doar 6,5 mil. vizionări. Adică de vreo trei ori mai puţine decât copia fraudulos semnată “Chopin”.
Continue reading

Pepite de fabuloşenie

Îmi place atunci când facebook-ul îmi forează în amintiri şi scoate la suprafaţă pepite. Imagini şi evenimente care m-au bucurat cândva şi s-ar fi dizolvat în neființa uitării. Dacă nu exista facebook-ul, bineînţeles, această ingenioasă sondă de amintiri.
Astăzi, de exemplu, mi-a găsit fotografiile făcute în urmă cu 4 ani la Gura Portiţei

poza2
Continue reading

S – 0: Silenzio, Orchi!

Helmut DucadamÎn caz că nu înţelegeţi ce s-a întâmplat în partida de mare anvergură Steaua – City, vă explic eu: Trupa lui Reghe a făcut catenaccio. Păcat că au luat 5. Puteau fi 7, ghinion!

Acest rezultat este o injecţie de sănătate pentru mentalul colectiv, pentru orcii deliranți şi nevrozaţi.
Dacă rupea Nicuşor plasa şi se termina un 1-2 ori 1-3, nebunii noştri o luau razna. Pare greu de acceptat, dar există specimene exotice care au crezut în calificarea românlor şi ar fi sperat în continuare, dacă ne ardeau “cetăţenii” mai cu milă.

Pentru că ei atât înţeleg din fotbal, din viaţă, din orice. Neuronul muribund scuipă în neant ultimele expectorații radioactive. Da, prostia ingenuă, concentrată, este radioactivă – o vezi din blogosferă stratosferă strălucind.
“Yeaaah, le dăm cu terenu-n cap! 3-0 le dăm. Cine, bă? Milogul de Guardiola? Ăla e un habarnist, bă, îl umileşte Reghe! Reghe, Reghe, Reghet on, on, on, Regheton!”
Continue reading

Bahamas a revoluţionat atletismul

Foto: Reuters

Foto: Reuters

Ne-au trebuit mii de ani şi mii de experimente cu stupefiante şi steroizi pentru a duce atletismul într-o nouă eră.

Da, bahamiana Shaunae Miller a reuşit, a inventat o nouă metodă de alergare. Şi a câştigat megalia de aur. Pentru că nu scrie nicăieri că n-ai voie să te arunci în cap ori pe burtă, într-o cursă de atletism.

Sper să nu apară surprize la testul antidoping de după cursă. Fizic, cred că a fost curată, dar o bănuiesc de ceva tunning cerebral. Cum altfel să fii atât de ingenios?


Continue reading

Gândește, bă, că nu costă nimic. Pe naiba nu costă.

medium stupid

De un milion și jumătate de ori am auzit îndemnul ăsta – ”Gândește, că e gratis”.

Nu e. De fapt, e unul dintre cele mai scumpe lucruri din câte poți avea pe lumea asta.

Costă timp, enorm de mult timp investit în tine, de pe vremea când ești un gândac bălos, crăcănat de pampers până când ești un tânăr rebel, crăcănat de figuri. Fiecare poveste citită la culcare, fiecare joc desfășurat în mijlocul camerei, fiecare cuvânt explicat, fiecare întrebare limpezită, toate îți construiesc mintea.

Fă un calcul și vezi cât l-ar fi costat pe angajatorul părinților timpul petrecut de ai tăi sădindu-ți semințe de gând… Continue reading

Călăuza

Un film aruncat injust în categoria sf-urilor; singura scenă ce ar putea îmbrăca fantasticul are câteva secunde şi coboară cortina. Ştiinţific? Nici măcar. Călăuza este un film de primordialitate telurică, nu avangardism celest.

Farfuriile zburătoare sunt înlocuite cu farfurii sparte, acoperite de mâl. Roboţii şi laserele nu au rost în lumea cioturilor, a frunzelor prăfuite, a lingurilor uitate pe fundul bălţii.

Mi-a plăcut, dar asta nu îl face automat un film bun. Am sesizat elemente care foarte uşor l-ar putea transforma într-un film plicticos, leşietic, imposibil de înghiţit două ore jumate, în continuu.
Totul ţine de gusturi, de sensibilitatea, firea spectatorului.
Continue reading