Scriu mai bine ca Tolkien, Martin și Rowling la un loc – de ce nu se trăiește din scris, partea I

Scriu monstruos de bine, textele mele sunt statui literare, ode ale cuvântului. Marea majoritate a autorilor cred asta și marea majoritate a autorilor se înșală cumplit.

De fapt, cei mai mulți scriu ca-n generală, frazele lor sunt fix la același nivel cu al compunerilor pe care le găsești la elevii de clasa a șasea, iar asta înseamnă că scriu prost. De ce? Luați orice formă de meserie/artă și vedeți care e nivelul omului imediat după ce a învățat cum să folosească uneltele. Slab, ăsta e. Ei, când tu la 20-30-60 de ani scrii la fel ca unul care abia a învățat să folosească scrisul…

Ăștia sunt autorii mai interesați de eticheta de autor, de un eventual statut social mai cu moț, de speranța unor vânzări colosale, decât de Continue reading

Statul paralel

Context: De 27 de ani, românii își aleg, nesiliți de nimeni, niște hoți în posturi de conducere. Hoții sunt grupați în găști infracționale, impropriu numite partide, și îi asupresc pe cei care i-au ales. De 27 de ani, fără pauză.

Deveniți foarte potenți în urma furăciunilor practicate, hoții au cumpărat o bună halcă din presă; nu toată, dar cea care contează, “presa” vorbită la televizor. Principalele televiziuni de știri sunt ale lor, cu acte în regulă, dezvoltate din banii furați în cei 27 de ani. O investiție deșteaptă, așa reușind să rămână în funcții, să fie iertați de cei asupriți. Ba chiar apreciați.

Este Sindromul Stockholm aplicat în Balcani. Cei furați, batjocoriți, agresați ajung să își simpatizeze agresorii. De ce? Cauzele sunt multiple: Continue reading

Casa Regală: explicarea neroziei

Nu sunt un admirator al monarhiei, mi se pare o fantomă a Evului Mediu. O prosteală obsoletă, folosită pentru asuprirea maselor, spre deosebire de prostelile moderne, încă în funcțiune. Ca resort logic, găsesc un echilibru între regalitate și religie, ambele fiind răzgâieli confesionale, în niciun caz alternative pentru guvernarea unui stat laic.

Asta nu înseamnă că desconsider istoria Casei Regale, așa sărăcăcioasă cum a fost (istoria, nu casa), și nici rolul avut de regele Mihai în istoria României moderne.
Ce se întâmplă acum, în (aproape) post-mortemul regelui, nu are treabă cu regalitatea; este doar o hârjoană grotescă, o nerozie națională pornită din puricăria crescută peste ruinele Casei.

Ce ne interesează pe noi, prostimea, dincolo de izul dulce al cancanului? Faptul că guvernul păstorit androgin de Dragnea-Tăriceanu va injecta banii noștri în fundurile grase ale belicoaselor beizadele. Da, progeniturile de care am râs în ultima lună, Continue reading

Ce ați învățat în armată?

Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din România în urmă cu zece ani. Românii născuți după Cernobîl – ’86 au fost scutiți de militărie, din motive de modernizare și profesionalizare. Neoficial, motivul a fost riscul norilor radioactivi ridicați deasupra popotelor, după festinul cu iahnie și bere din cocean.

Fac parte din generațiile fosforescente; am ratat armata, procesul fermecat care transformă mucosul în musculos, fâța în bărbăție. De-asta vă întreb pe voi, bărbații, ce ați învățat în armată? Toate cunoștințele mele despre subiect sunt “din auzite”, interpretarea amintirilor altora. Se rezumă la:

– Armata te învăța ce-i aia disciplină! Cerând mai multe detalii, am aflat, din mai multe surse, că asta se rezuma la trezitul de dimineață. Nimeni nu se mai trezește la 6 dimineața, doar în armată poate exista așa savanterie temporală. Și, în toate sursele, apărea un analfabet isteric care urla încontinuu și te umilea. Continue reading

Repartizarea ghinionului pe planetă

“Toți oamenii se nasc egali” – Întotdeauna mi s-a părut nonsensul absolut, o afirmație falsă, din orice perspectivă ai privi. Oamenii se nasc DIFERIȚI fizic și intelectual, cu oportunități diferite (în funcție de familie și mediu), cu drepturi și obligații diferite. Să spui că un copil din Manhattan și altul din Bangui s-au născut egali nu denotă political correctness, ci ipocrizie întinsă până la tâmpire.

Oricât de stăpâni pe propria viață ne imaginăm, factorul determinant rămâne hazardul. Așa arată planeta dominată de hazard, dozele de noroc și ghinion primite la naștere:

În imaginea postată, observăm o hartă a IQ-ului (coeficientul de inteligență) reprezentând media pentru fiecare stat. Studiul a fost inclus în cartea “IQ and Global Inequality” publicată în anul 2006 de Washington Summit Publishers, autori Richard Lynn și Tatu Vanhanen.
Continue reading

Careta cu porţelanuri

Proasta soluţie, înc-o revoluţie: Revoluţia fiscală. Ştiu că este o idee proastă, nu pentru că m-aş pricepe la finanţe, ci pentru că toată lumea se vaită. Ce pot lejer percepe până şi cu mintea mea netăbăcită este haosul urgentării, stilul pompieristic. Modificări trecute prin OUG, fără dezbatere, care vor “revoluţiona” întregul sistem financiar şi se vor aplica peste două luni. Atât avem la dispoziţie pentru adaptare – Cine nu e gata îl luăm cu lopata!

De ce?
Pentru că se poate. Mă rog, unii pot orice, iar restul le comentează zadarnic atotputernicia. Paradoxul societăţii moderne româneşti stă în calitatea umană şi profesională a dumnezeilor. Cei care conduc discreționar nu sunt cei mai potenţi intelectual şi nici cei mai curaţi în moravuri. S-au strâns ciorchine în jurul tronului, precum o colonie de gândaci, pentru că potenţii şi curaţii i-au lăsat.
Continue reading

Coarnele românilor

Ce-ai pățit?

M-au prădat.

Aoleu! Când, măi omule?

Ieri seară.

Și ce ți-au luat?

Coarnele.

Dintr-un reflex absurd mă uit la creștetul amicului: da, n-are nici măcar un rest de coarne acolo. Mă lămuresc repede, e vorba despre o pereche de coarne de cerb, cu ramuri de poveste, vechi de vreo patru decenii, primite de la părinți și puse pe fața casei, în semn de oameni gospodari.

Nu săriți în sus să judecați după standarde de design modern: e o tradiție în zonele montane împădurite din toată lumea, care în Bucovina e încă bine păstrată pe casele construite mai demult sau pe cabanele făcute acum din bușteni cruzi.

Cum să te cațeri și să furi coarnele de pe casa omului? A și nu numai la mine, au luat de la toți!

Șocul omului nu era despre furt ci despre obiectul furtului, iar ăsta, un furt organizat de coarne în Bucovina, este un indicator dureros de clar pentru Continue reading

Daea, Oaia și Cocoșul

Astăzi am fost pomenit de Amos News prin vocea scriitorului Stelian Țurlea (link articol).

Am fost deopotrivă măgulit de prezentare și amuzat de încadrarea în topicul “Cultură și artă”. Gândul că mi-ar putea cocheta Cocoșul cu arta ori (mai grav!) cultura trebuie să rămână încuiat în cutia cu pozne și obscenități.

Tot pe Amos News am descoperit articolul Ministrul Petre Daea a vizitat caravana “Alege Oaia” (sursa)
Totul cinstit în acest caz, cuplul Daea și Oaia lunecând natural în topicul Agricultură. Cinstit, dar parcă incomplet. Continue reading

Cioara cu PNL vopsite

O tentativă de reportaj care a făcut oareșce vâlvă în online, dar nu suficient (din nobile motive de “Șșșș! Ăștia sunt de-ai noștri!”)
Tineretul Partidului Național Liberal:

Mi-am dat seama de câțiva ani că PNL este doar o gașcă de hrăpăreți care umblă cu cioara vopsită “Noi suntem de dreapta, viitorul curat capitalist!”
Nu. Voi sunteți doar niște ageamii într-ale furtișagului, singurul motiv pentru care ați furat olecuță mai puțin decât PSD-iștii fiind incompetența. Lăsați dreapta jos! Oricum, unii dintre voi se cred de stânga – avem mai sus dovada.
Poate și reporterul a fost cam exigent. Întrebarea “Care este diferența dintre PSD și PNL?” ar pune în dificultate majoritatea concetățenilor lucizi și onești.

Problema nu este de sorginte penelistă sau pesedistă. Sunt convins că am fi primit aceleași răspunsuri imbecile (eufemistic vorbind), în orice organizație studențească ori de tineret, indiferent de partid. Pentru că tinerii români care intră în politică NU sunt interesați de politică! Asta am verificat-o pe propria piele. Continue reading

Trei mesaje pentru nonconformiștii Generației Z

Prima dată am auzit de Generația Z într-o reclamă frenetică la ceva băutură carbogazoasă. Nu am reținut nici mesajul, nici marca; formularea și modul de adresare mi s-au părut inaccesibile, indiferent ce și cât aș fi consumat. Între timp, m-am informat și am deslușit terminologia. Generația Z adună totalitatea persoanelor născute între 1995 și 2005 – adică tineri între 12 și 22 de ani.

Pe vremea când Generația Z încă se năştea (anul 2002), am participat la balul de absolvire a clasei a opta. Cel mai important moment al serii a fost partida de box dintre Doroftei și Raul Balbi. Îmi amintesc perfect televizorul cu tub, greu de vreo 30 kg, cocoțat pe un raft, aproape de muchia tavanului. Iar noi, elevi și profesori, strânși roată și ovaționând fiecare lovitură.

Mai știu că am primit platouri cu parizer, telemea, ridichi și măsline, ceea ce pentru mulți însemna supremul gastronomic – aperitiv ca la nuntă! Aproape de miezul nopții, organizatorii ne-au pus câteva melodii mai legănate, botezate de noi “bluzuri”, scuza băieților curajoși să maseze rinichii fetelor. După dans, am primit o felie de tort, un pahar de Cola și am plecat bucuroși acasă.
Continue reading