Din inerție

Mă gândeam la oamenii ce roiesc în jurul nostru. De fapt, nu la ei, cât la situațiile generate. La ceea ce percepem, analizăm. Psihologic vorbind și la nivel amator, oamenii din jur nu generează situații. Ei doar sunt acolo, în orizontul nostru vizual. Situația se creează în momentul în care creierul nostru își depășește condiția de observator, devenind analizor. El personalizează acel moment inert, trecându-l prin propriile filtre, prin balanța personală.

Ce face creierul mai departe, pe fondul acestor analize? Structurează, definește categorii valorice la care să rezoneze mai mult sau mai puțin. Își întărește aceleași convingeri în privința a ceea ce este sau ceea ce nu este, configurându-și astfel propriile realități. De aici derivă acele adevăruri personale. Numeroase și distincte.
Continue reading

Articol impersonal


O persoană apropiată îmi spunea, cu ceva timp în urmă, că nu trebuie să încercăm să schimbăm oamenii. Aveam puncte de vedere diferite despre ”cum să”, ”de ce așa”… Mai spunea despre această tendință de ”a face educație” oamenilor că e un fenomen inaplicabil mulțimii. Că poți face acest lucru în limitele spațiului familial, dar nu mai mult.

Cumva, cred că lăsasem de înțeles că aș lua omul de guler pe stradă să-i țin povețe, să-i arăt aspectele comportamentale negative ale unor gesturi negândite ca de pildă acela al acaparării trotuarului ca și când ar avea titlu de posesiune.

Îmi spunea că sunt un om al regulilor, dar că, prin natura firii, unii pot funcționa după reguli, alții mai puțin. Foarte mulți nu vor înțelege atitudinea, iar dacă va fi să învețe, vor învăța prin propriile pățanii din care își vor cunoaște lecțiile. Că dacă intervin din exterior nu voi reuși decât să stârnesc animozitate, respingere.
Continue reading

Oameni (de bună credință)

Pe Vlad Mușatescu l-am ”întâlnit” pe la începutul anilor 90, în fostul anticariat al urbei. Căutam reviste Pif sau Rahan. Am dat peste o carte cu o copertă pe fundal galben, în care am regăsit stilul unui desenator din versiunea cu ilustrații a lui Tom Sawyer, publicată în vremurile ”de dinainte” la o editură defunctă acum, însă celebră atunci pentru editarea cărților pentru copii. Vasile Olac se numea desenatorul. Cred că mâna lui sau a lui Valentin Tănase le-aș recunoaște oricând.

Revenind, cartea se numea Expediția ”Nisetrul 2”. Cu un stil haios, limbaj neaoș, înspicat cu regionalisme, povestind aventurile unor elevi în Deltă, mi s-a încadrat taman bine. Am descoperit în biblioteca părinților alte lucrări semnate Vlad Mușatescu: De-a bâza, De-a baba oarba. Ulterior am achiziționat și restul seriei cu aventurile detectivului Conan Doi: De-a puia gaia, De-a v-ați ascunselea.
Continue reading

Apropo de nostalgie…

Copilaria noastra este o lume pierduta. Din pacate, nu avem capacitatea de a recladi mental copilul de altadata si nici lumea “frumoasa si intacta” a copilariei. Pozele, filmele si amintirile din copilarie ne transmit imagini si senzatii, pe care noi cei de astazi, nu le mai putem trai. Asta pentru ca noi ca persoane, putem fi doar la prezent. Continue reading

Poate exista un alt adevar decat cel in care credem?

Peste tot in online si mass-media se vorbeste despre ruptura societatii civile si despre imposibilitatea partilor adverse de a comunica intre ele. Avem doua tabere protestatare in Romania; in fiecare dintre ele fierbe o convingere deja inradacinata, ca ceilalti sunt aia prosti, manipulati si spalati pe creier.

In timp ce o tabara este acuzata de-a fi victima manipularii fortelor oculte straine (Soros), a institutiilor straine (UE si NATO) si locale de forta (binomul DNA + SRI), care urmaresc sa distruga neamul, traditia si identitatea romaneasca, cealalta este desconsiderata si umilita, pentru ca ar fi neinformata, credula si spalata pe creier de aparatul propagandistic de tip bolsevic al PSD si al mass-mediei afiliate, care tin Romania in intuneric si o impiedica sa devina o democratie moderna.

In ultima vreme, discutand cu prieteni si cunoscuti, am auzit de multe ori intrebarile:  “Totusi, cine zice adevarul si cine minte? Cine are dreptate si cine manipuleaza? Cum sa ne dam seama ce este adevarat si ce e minciuna?”

Eu cred ca mai intai ar trebui sa ne punem – si sa ne expunem – la mama tuturor intrebarilor:

Poate exista un alt adevar, la care sa ne putem raporta, in afara de cel in care credem si de care suntem convinsi deja?  Continue reading

La meci… pe Allianz Arena

In Timisoara a murit fotbalul de ceva vreme, cum de altfel s-a intamplat in toata tara. Din pacate fiul meu nu a mai apucat sa simta ce inseamna sa tii cu echipa locala, sa mergi la fiecare meci al ei si sa o sustii neconditionat. Si nici nu se arata prea curand vreo schimbare in acest sens.

Partea buna totusi este ca un iubitor de fotbal in Romania nu se plictiseste si copiii au ce vedea. La TV se pot viziona marile campionate europene, Bundesliga, Primera Division, Premier Leage, Serie A si Ligue 1. In plus mai exista si jocul FIFA pentru tablete, PS, Xbox.  Continue reading

Fericiti cei saraci cu duhul

Guest Post by Ciprian

 

“Fericiti cei saraci cu duhul!”

Probabil ca acest citat este unul dintre cele mai vehiculate de cei mai multi agnostici (mi-au spus mai multi prieteni care nu cred in Dumnezeu ca ateu este nepotrivit si ca prefera termenul de agonstici) si interpretata in stil cliseistic si periorativ din si de catre media, la fel ca si exprimarea ‘crede si nu cerceta’ care nu exista niciunde in Biblie.

Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este Imparatia Cerurilor.

Indemnul are doua interpretari consacrate in literatura teologica. Continue reading

Ratiune sau adevar?

Filozofam, mai bine zis “aberam” zilele trecute cu Ciprian despre alungarea din paradis, intrecandu-ne in exercitii de imaginatie. De fiecare data cand Ciprian nu mai putea iesi din contradictii logice, afirma evlavios: “aici ratiunea se infunda”.

Am zis sa o iau pe urmele acestui enunt aparent irational si sa explic cum ar trebui sa-l intelegem si interpretam. Nu de alta, dar sunt convins ca cei mai multi cititori (necredinciosi) au o problema cu aceasta afirmatie intr-o dezbatere cu tema religioasa. Continue reading

De ce traim?

Viata in sine este o experienta frumoasa, cel putin eu nu ma pot plange. Pentru unii insa este un cosmar, o lupta continua, fara perspectiva. In timp ce altii nici macar nu stiu ca traiesc. Sau nu vor sa afle.

Dar totusi, dincolo de logica existentei noastre, de ce traim? De ce murim? Ca sa ce?

Bine, explicatii sunt multe. Traim pentru ca ne nastem, pentru ca respiram, pentru ca asta este natura vietii, pentru ca asa a vrut Dumnezeu sau hazardul sau nu stiu ce civilizatie extraterestra care cultiva diverse forme de knowledge pe pamant. Continue reading