O persoană apropiată îmi spunea, cu ceva timp în urmă, că nu trebuie să încercăm să schimbăm oamenii. Aveam puncte de vedere diferite despre ”cum să”, ”de ce așa”… Mai spunea despre această tendință de ”a face educație” oamenilor că e un fenomen inaplicabil mulțimii. Că poți face acest lucru în limitele spațiului familial, dar nu mai mult.
Cumva, cred că lăsasem de înțeles că aș lua omul de guler pe stradă să-i țin povețe, să-i arăt aspectele comportamentale negative ale unor gesturi negândite ca de pildă acela al acaparării trotuarului ca și când ar avea titlu de posesiune.
Îmi spunea că sunt un om al regulilor, dar că, prin natura firii, unii pot funcționa după reguli, alții mai puțin. Foarte mulți nu vor înțelege atitudinea, iar dacă va fi să învețe, vor învăța prin propriile pățanii din care își vor cunoaște lecțiile. Că dacă intervin din exterior nu voi reuși decât să stârnesc animozitate, respingere.
La rându-mi, replicam că e vorba despre acele reguli universal valabile și că dacă măcar unuia din zece i s-ar întipări noțiunile, tot va fi un pas înainte pentru omenire.
Sunt opinii care pot merge cap la cap fără ca una să ia fața celeilalte pentru că nu reprezintă un adevăr absolut, ci adevăruri individuale, formate pe crezuri, valori, principii proprii. Așa că această discuție poate fi un subiect închis, după cum poate fi o cutie a Pandorei.
Avem nevoie de exemplele unor modele arhetipale apreciate de mintea noastră care să ne proiecteze deschidere și receptivitate? Ori destupa-ne-vom singuri, din interior, puțin câte puțin, cu fiecare pocinog și vânătaie?
Vom spune că e în funcție de cât ne îngăduie nivelul de înțelegere. Și pierdem atât de mult timp în a judeca, a categorisi, a arăta cu degetul, a împărtăși convingerile corecte (în opinia noastră), a critica, a ironiza, a satiriza…
Sunt doar alegeri. Eu aleg să închei și să mă refugiez în natură. Și dacă n-ar exista niciun comentariu ar însemna că n-am aprins vreun foc, iar timpul oamenilor a rămas intact.
Este mult mai greu să te înţelegi cu oamenii decât cu restul animalelor. Nici o altă specie nu demonstrează asemenea reticență la nou. Refugiul în natură nu vine din dorinţa de linişte şi pace cât din dorinţa de logică. Natura este logică, nu are elemente de “Uite aşa, că-s eu al dracu!” 🙂
Dani,
“Refugiul în natură nu vine din dorinţa de linişte şi pace cât din dorinţa de logică”.
Logica este un refugiu mintal. Logica ne linisteste si ne insufla siguranta. Natura e logica. Omul are liberul arbitru.
Daca e permis un adaos, natura e energetica. Lumea ne rapeste suflul, bulversandu-ne, natura ni-l restituie. Cel putin in cazul meu. Pentru altii agitatia lumeasca e binevenita.
Adaos nr 2: Eu unul nu gasesc nicio logica in natura, exceptand faptul (demonstrat pare-se) ca toate principiile lumii vii au la baza sirul lui Fibonacci si numarul de aur. Ma rog, o fi ea cladita pe fundamente matematice, dar rolul ei il vad mai degraba feerico-transcendental. Niciun om nu s-a intors din natura bolnav ori secatuit.
Decat daca uiti sa-ti iei o rogojina cu tine si te-ntinzi pe pat de muschi. 🙂
Cristi, daca logica ne ofera un confort spiritual si natura la fel, atunci natura trebuie sa fie logica. Daca A = B si B = C atunci A = C. 🙂
Iar omul este cel care (poate) distruge logica naturii, prin liberul arbitru.
Hary, acum o sa zic: pai na, sunt perceptii variate. De aceea e cu atat mai frumos filosoficul, pentru ca iti ofera o multitudine de perspective. Demonstratiile matematice sunt mai putin aplicabile.
Componenta sau aspectul logic al naturii e mai mult de natura fluida, decat solida, caci e perceput de unii ochi, nu de toti ochii. Deci nu se transforma intr-un adevar axiomatic.
Mie logica imi ofera un confort rational, nu spiritual (bine, mai degraba disconfort). Nu sapa in mine simtiri profunde. Poate nici natura nu le atinge, insa ma relaxeaza pana la beatitudine.
In cele din urma, iau punctul de vedere ca atare si il atasez albumului in care colectionez moduri de privire a lucrurilor prin alti ochi.
Da-mi voie la un mic exercitiu: daca Sabau joaca fotbal si Bumbescu joaca fotbal, sunt amandoi fotbalisti? Unii ar putea spune ca unul e fotbalist si altul jucator de fotbal. 🙂
Sper ca te-ai prins ca trolez de dragul logicii si nu ma iei foarte in serios… 🙂
Bine, dintr-un punct de vedere unic, natura este logica, fiind un lucru viu. Cred ca trebuia sa accentuez ca nu la acest fapt existential faceam referire (logica naturii), cat la ceea ce imi transmite (logica mea).
Ma simt ca la un cenaclu, Hary. Imi prinde bine sa mai forjez mintea. 🙂
Perfect, atunci ai inteles spiritul reactii.ro. 🙂