Bucureşteanul şi femeia materialistă

femeie baniVine zilele trecute un bucureştean la mine-n cârciuma din Muereasca. L-am văzut că e deja luat, de când a intrat pe uşă. Bag mâna-n foc că-i terminase ţuica mă-sii ş-acum bagabonţea cu flama aprinsă, după beutură. Zicea că-i scriitor, beţivanul. Şi numai ce începe să trăncăne la masă:

– Ascultaţi aici la mine! Femeia e ma-te-ri-a-lis-tă! Materialistă.
Mai ies şi eu din cas’ pe stradă, ca tot omul. Nu des, dar ies. Una nu se uita la mine, bă. Una! Vă zic sincer şi vedeţi şi voi, n-am trăsături aşa urâte. Dar na, nu mă tund, port haine de căcat, stau mai neîngrijit aşa. Una nu s-a uitat la mine!

Deja pusesem mâna pe cârpător, gata să-i pălesc una după cap. Ce-i drept, nu minţea. Avea un păr, ziceai că-i pieptănat de limba vacii. Şi o ţine pe-a lui bucureştenu’
Continue reading

Paradox – o vară însorită sub clar de Lună

yinyangmoon

 

După o vară paradoxală, m-am întors în lumea-celor-cu-reacţii, că tot mă simţeam apreciat prin lipsă acum câtva timp în comentariile lui Dani şi Hary.

Pentru lipsa mea, după această vacanţă mare, EXISTĂ O EXPLICAŢIE !, aşa cum ar spune Garcea fix din Vacanţa Mare de acum aproape două decenii, când emisiunea era chiar amuzantă. Când lumea chiar era mai “bună”, pe lângă faptul că eram şi noi destul de mici incât să nu fim împroşcaţi decât de noroi prin locurile de joacă, nu de noroi cotidian prin locurile de muncă.

Explicaţia rezidă fix in paradoxul verii mele; după 3 ani de zile, am obţinut în sfârşit multe dintre lucrurile pe care mi le doream de… 3 ani de zile. Printre lucrurile pe care le pot enumera în public se numără:
Continue reading

Functioneaza…

(text scris de Attilla)

Radioul functioneaza, pe Rock FM, nu conteaza ce zbiara, e pentru zgomot de fond. Oricum au acelasi play list in fiecare dimineata.

Stergatoarele functioneaza, am zborsit o gajganie si acum incerc sa scap de ea de pe parbriz. Sorb o gura de cafea si trag un fum de tigara.

Ma uit zamband la scaunele copiilor si ma gandesc ca trebuie sa-mi iau inca o oglinda retrovizoare, sa-i pot privi cand conduc. Dar functioneaza si asta pe care o am acum.

Mai trag un fum, o masina parcata pe dreapta da semnal sa intre pe banda intai. Semnalul functioneaza. Continue reading

Foamea de student, icrele de manciuria și ciocoii din cireș

Dacă în seara de dinainte ai fi hălăduit pe străzi, căutându-ți inspirația în susul Copoului și ai fi părăsit aleea îmbibată cu miros de floare de castan, oprindu-te în fața căminelor din Târgușor, ai fi observat fără îndoială un tânăr june prim, cu un păr negru ca pana corbului și cu niște ochi de te băga în toate boalele ( numai dacă erai fată ), care se învârtea în loc, de pe un picior pe altul, uitându-se neliniștit spre capătul străzii. Ba din când în când mai ciulea și urechile încercând să prindă un zgomot cunoscut. Cam asta ai fi văzut dacă erai acolo:

Dintr-o dată ochii i se luminează și intră-ntr-un zâmbet de reclamă Colgate. Pe stradă apare un Continue reading

Crăciunul lui Sasha

Sania aluneca ușor printre siluetele brazilor acoperiți de zăpadă, sub un cer prăfuit de stele. Moșul își strunește din când în când renii, pocnind cu biciul aerul înghețat, mormăind în barbă “ne așteaptă, drăguților, hai, mai cu vlagă”.

Lângă șemineul mare, de cărămidă, Sasha se chinuie să își țină ochii deschiși. Urmărește atent dansul flăcărilor și din când în când se întoarce spre bradul împodobit de lângă fereastră. De fiecare dată moșul vine după ce adoarme. Și, în fiecare an, când ia de sub brad cadoul împachetat în hârtie albastră cu steluțe aurii, lacrimi mari i se preling pe obrăjorii roșii. Continue reading