Pizza cu aur ( interviu în exclusivitate)

Probabil ați auzit la știri în perioada aceasta despre românul care a inventat pizza cu aur comestibil. Mai întâi au explodat interviuri și reportaje în întreaga Italia, ca apoi să ajungă picături de informație și la noi.

Am avut șansa de a fi prima persoană care să îi ia fizic interviu în exclusivitate co-inventatorului pizzei cu aur, Alessandro Nedea, fiul lui Robert Nedea. Poate cei de la emisiunea Focus a canalului Prima TV au avut un corespondent în Italia, însă acest interviu este special deoarece Alessandro și cu mine ne-am gândit să îl realizăm în România. Continue reading

Cronica unui debut – Teodora Vescan cu „Despre morți numai de bine”

Recenzie de Cristina Chifane

Un roman al generației Z

Teodora Vescan era încă elevă când își concepea primul roman, Despre morți numai de bine. Titlul șochează, dar e în tandem cu ceea ce te-ai aștepta să fie cool pentru generația Z pe care o reprezintă Teo. Am cunoscut-o pe autoare în primăvara lui 2022 la Bookfest Timișoara când editura Datagroup își asuma riscul de a publica o carte a unei fete încăpățânate de 18 ani. În loc să tocească pentru BAC, ea se ocupa cu nonșalanță de morți, pomeni, înmormântări și altele asemenea.

Continue reading

Șoimul maltez

Am fost în Malta primăvara, o alegere de înțelepciune discutabilă.

În poză vedeți portul Marsaxlokk (Marșașloc îi zic localnicii) a cărui apă învălurează în disonanță cu restul nuanțelor mediteranene, indiferent de anotimp.
Dar este o culoare perfectă pentru ursuzul port îmbâcsit de motorină arsă și măruntaie de pește. Te simți parte din povestea bazarului tainic, deschis doar aventurierilor inițiați.
O îngălare exclusivistă de iz nord-african, unde solzii sunt puțini și valoroși, diferită de abundența bazarului turcesc.
Continue reading

Gânduri despre module…

Apple launches its own book club, 'Strombo's Lit,' in the Apple Books app |  TechCrunch

Discuția despre module a început la fel de brusc ca orice discuție despre tot ce înseamnă educație în ultimii (nici nu mai știm câți) ani. Deodată, cuvântul zbura peste tot în jurul meu și se crease un zumzet de nestăpânit: semestre – module – semestre – module. Pentru o clipă, m-am gândit că s-ar putea să fie doar un zvon trecător, ca multe altele. Apoi am văzut ordinul de ministru referitor la structura anului școlar 2022-2023 și mi-am dat seama: sunt în ea până peste cap.

De atunci, mintea mea strecoară mii și mii de gânduri, planuri, indignări, porniri și multe altele, de s-a făcut mai roșie ca o plită încinsă. Poate cineva care nu știe cum se iau deciziile în învățământ se gândește că am fost întrebați înainte sau poate că aveam măcar habar despre asta. Drept e că nici acum nu știu foarte bine despre ce este vorba. Din câte văd, nici cei care au născocit treaba asta nu stau mai bine cu informațiile. Încă se lucrează…
Continue reading

Cina pe deal în Vojvodina

Ajuns în Vojvodina (Banatul sârbilor), vezi cum livezile cresc ordonat peste culmile dealurilor cu strășnicia dungilor colorate care definesc drapele. Verde viu, roșu fructat, siropat, rumeniri întinse sub cerime să prindă toate picăturile de soare.

Foamea sârbească ți se înfiripă doar privindu-le brazda și rodul. Apoi îți cucerește toracele sufletului, umflată de tihna caselor bănățene/voivodinene; casele așezate cu credință serafimică fix în buza drumului, lipite de caldarâm. Atunci când scoți mâna pe geamul mașinii, de fapt să o bagi prin fereastra caselor, să mângâi cozonacii și pulpele fierbinți.

Primul oraș ieșit în cale, Vršac/Вршац sau Vârșeț, cum îi spun bănățenii români, iar în Vârșeț ne oprim la Etno House Dinar, ținta desfrânărilor pantagruelice.

Continue reading

Campionatul European de Politică

Euro 2020 jucat în 2021 le-a lăsat tuturor răgaz să scrie scenarii, să coacă idei, să prăjească gogoși la care flămânzii împletesc cozi eterne.

După ce turneul va fi terminat și toți jucătorii tolăniți la umbra munților de bani, noi, codașii, vom rămâne cu un gust ciudat – gogoșile astea sunt umplute cu politică, nu cu fotbal.
Politică râncedă de care nu ar trebui să ne pară rău, odată șutată spre groapa de gunoi.
Continue reading

Lipitura proastă

Într-un gând trecut-au anii și mi-au răscolit fiorii. Nu le-am înțeles menirea căci răscoala apriori m-a lăsat cu mintea seacă să privesc în zări cocorii.

Ori sunt berze, ciori vopsite, cuci cu pântece lipite; nu le judec falsitatea știind că mi-au lipit și mie cioburi, zdrențe de menire, toate zburătoarele survolându-mi poalele.

Fiind paiața răscusută, un deșeu de lipituri, știind că orice neștiută mi-a lins sufletul pe colțuri, pot doar să mă-înec în zare cu găinaț de zburătoare.

O fi barză, o fi cuc, limbile se taie-n colțuri și de sânge m-au umplut peste sufletul secat, pirpiriu și dezolat.

Multe cuvinte stupide, eufemisme: eschivele vieții livide. Treceți, păsări călătoare! Și dacă m-ați prins de poale, strângeți gheara peste moale! Să se spargă fudulia, să vă umple ghearele, sufletul și palmele. Căci cu palma veți jura: N-am văzut în viața mea așa lipitură proastă de menire peste viață.

Cântecul cireșilor

Am făcut poza săptămâna trecută, în parcul Herăstrău. Fără editări și filtre; cireși reali, oameni reali și (probabil) vaccinați ieșiți după multă vreme la o gură de viață.

Pentru mine a fost încă un motiv de a-mi pune la îndoială bunătatea sufletească, chiar și calitatea materialului ce-mi dă formă și face umbră pământului. Imaginea înălțătoare a învierii neamului nu m-a umplut de fericire, nu m-a ridicat pe culmile extazului, cum ar fi fost normal pentru un bun creștin sănătos mintal.

După mai mult de un an, am înviat! Pășesc printre noi oameni reali, nu carcase ascunse în ambalaj monocolor și fără etichetă. Cireși reali care miros și cântă.
Continue reading

Sugiuc o ciorba cu rahat?

“No more sugiuc!” strigară azi americanii pe glasul celui mai ales.

Biden officially recognizes the massacre of Armenians in World War I as a genocide – anunță CNN

Imperiul Otoman, la fel ca restul imperiilor încă vii ori demult apuse, s-a ridicat pe munți de oase. În urmă cu șapte secole, expansiunea culturală nu avea eficiența de acum, iar coranul și iataganul erau Yin și Yang pentru existența rudelor noastre suleimane.

Denunțătorii genocidului armean (tot rudele noastre, dar prin alianță) cunosc cum au curs meandrele istoriei, ei înșiși fiind făptuitorii unui genocid (amerindian, nu armean), tot în vremuri la care expansiunea culturală nu prindea rod.
Continue reading