Discuția despre module a început la fel de brusc ca orice discuție despre tot ce înseamnă educație în ultimii (nici nu mai știm câți) ani. Deodată, cuvântul zbura peste tot în jurul meu și se crease un zumzet de nestăpânit: semestre – module – semestre – module. Pentru o clipă, m-am gândit că s-ar putea să fie doar un zvon trecător, ca multe altele. Apoi am văzut ordinul de ministru referitor la structura anului școlar 2022-2023 și mi-am dat seama: sunt în ea până peste cap.
De atunci, mintea mea strecoară mii și mii de gânduri, planuri, indignări, porniri și multe altele, de s-a făcut mai roșie ca o plită încinsă. Poate cineva care nu știe cum se iau deciziile în învățământ se gândește că am fost întrebați înainte sau poate că aveam măcar habar despre asta. Drept e că nici acum nu știu foarte bine despre ce este vorba. Din câte văd, nici cei care au născocit treaba asta nu stau mai bine cu informațiile. Încă se lucrează…
Asta nu împiedică firul gândurilor să se ducă în toate părțile și să încerce să născocească tot felul de soluții care să le liniștească. Îmi amintesc că eram la liceu când s-a trecut de la trimestre la semestre. Pe atunci, ca elev, nu am simțit o diferență prea mare. Materia era aceeași, profesorii aceiași, doar teze și note mai puține, ceea ce nu era deloc rău. La fel gândesc și elevii de azi: fără teze, vacanțe mai multe…
Încă nu se știe câte medii se vor încheia. Probabil nici câte note se vor pune la fiecare modul. Îmi imaginez un șir nesfârșit de note și, pe alocuri, o grămadă la fel de nesfârșită de absențe, toate într-o rubrică mamut… Măcar nu mă vor mai întreba elevii minut de minut cum se calculează media cu teza.
Despre materie, ce să mai spun? Cum o împarți, cum o planifici de la un modul la altul, cum o transformi în bici să se încolăcească pe toate mințile… Îmi fuge gândul la materialele adiacente pe care va trebui să le printez/fotocopiez, pentru că manualele, săracele, nu mai fac față. Mă înghesuie criza hârtiei și prețul topului de coli…
Dacă, referindu-ne la elevi, vorbeam despre o generație de sacrificiu – cei care sunt acum în clasa a IX-a -, am impresia că, prin toate schimbările acestea de la un an la altul, de la o lună la alta, vor fi sacrificați cu toții, prinzând frânturi de informații din toate părțile, așteptând răspunsuri de la profesori la fel de debusolați ca și ei…
Sunt învățat să lucrez cu materialul (aproape inexistent) al clientului (ministerului) și să mă descurc singur, gândindu-mă la inspecția care se va vrea să verifice cât de bine știu să mânuiesc biciul…
Iar mintea mea rumegă… rumegă… rumegă…
PS: De ce am ales o poză în care apare și un măr? M-am gândit la mărul care a generat prin cădere ideea asta a modulelor…
Profesor.
Volume publicate:
„Copilul Deltei”
„Eroi din întâmplare – Ninsoare de martie”
„Eroi din întâmplare – Invazia gândacilor”
„Sparg nuci!”
