Taximetristul, etalon social

taxi

Nu că aş avea ceva cu taximetriştii…

A trecut mai mult de un an de la tragedia Colectiv. Am înţeles atunci, în efervescenţa emoţională, aproape orice părere despre subiect. Nu am fost de acord cu ele, dar le-am tolerat, gândindu-mă că psihicul nostru anchilozat în banalitatea cotidiană nu poate răspunde corect unui şoc. Nu putem funcţiona, fără antrenament dăm rateuri.

Aşa mi-am explicat la acea vreme toate teoriile imunde care au împânzit societatea, agăţând într-însele atenţia şi chiar aprobarea conaționalilor. Dar a trecut mai mult de un an, efervescenţele s-au stins, nivelul emoţiei a scăzut suficient cât să lase loc raţiunii. Am avut timp să legăm elementele într-un fir logic. Şi totuşi, s-a întâmplat noaptea trecută. Deja am pierdut numărul taximetriştilor convinşi de următoarea teorie:

– Fac ei ceva şi la alegerile astea, fac ei. Păi cum au înscenat atunci cu Colectivul.
Am mai trecut prin asta în alte n taxiuri, nu aveam chef, am încercat să extirpez partea bolnăvicioasă a dialogului.
Continue reading

Cine latră mai tare

olguta

Seara trecută, ministrul sănătăţii, Vlad Voiculescu, în direct la televizor:
– Am oţinut de la Uniunea Europeană 150 de milioane de euro, fonduri nerambursabile, pentru construirea a trei spitale.

Moderator: Şi care este costul total al celor trei spitale?
Vlad Voiculescu: Nu ştim în acest moment suma totală exactă, dar 150 de milioane sunt fonduri U.E. nerambursabile.

În platoul tv se aşterne o tăcere tulbure, după rafale de acuze, insinuări şi reproşuri direcţionate de moderator şi invitaţi spre ministrul tehnocrat al sănătăţii. Liniştea îi chinuie, scrâșnesc în întunecimea fălcilor untoase, pufăie nervoşi. Rafala trebuie să continue – prezent la datorie, soldat Lia Olguţa, călare pe bascula cu muniţie nouă:

– Habar n-ai, domne! Habar n-ai!
Continue reading

Nevoia unui nou început în România

sebastian-ghita5_expresspress_ro_

Nu simțiti nevoia unui moment T zero? ne întreabă Sebastian Ghiță, într-un fabulos exercițiu de grosime a obrazului. Ba simțim, cum să nu simțim? Numai că e extrem de diferit de al tău.

Au trecut 25 de ani, s-au făcut atâta greșeli. În primul rând,  n-au trecut 25 de ani de la ultima ta greșeală ba firmele tale încă sug fericite de pe urma lor, în al doilea rând ”greșelile” tale te-au făcut putred de bogat și incredibil de sfidător cu bunul simț. Greșelile noastre, alea care v-au pus pe voi acolo, ne-au sărăcit, ne-au acrit, ne-au prostit și ne-au otrăvit.

Pentru tine momentul resetului, T zero de care vorbești, înseamnă nu numai Continue reading

Şi fusei în fruncea ţării

olteni

Începând cu luna septembrie, s-au băgat zburătorii de la Ryanair pe ruta Bucureşti – Timişoara. Posibil să fiu subiectiv, dar îi consider singura variantă de transport decentă, viabilă pentru distanţa respectivă.

Ar mai fi cele 14 ore în troacele Căilor Furate Române sau jupuitorii de la Tarom (dacă vrei să plăteşti pentru o cursă internă cât pentru turul turistic al Europei). Singura hibă a Rayan-ului este selecţia personalului; nu îmi explic de ce stewardesele sunt aproape toate bărbaţi. Or fi venit irlandezii de curând în România şi încă nu au descoperit bogăţiile naturii.

Ce faci odată ajuns în fruncea ţării?
Continue reading

Le-aș da cu biciu

feature-590x326

Dacă ar fi după mine, i-aș schingiui cu biciul cu șapte capete pe ăștia:

  • iubitorii de animale care se plimbă cu elefantul prin destinații exotice
  • feministele care-și petrec vacanța în Dubai
  • cetățenii înfuriați de înmulțirea hoților și lenea poliției, care cumpără chilipiruri fără acte la colț de stradă
  • pescarii ce urlă împotriva braconierilori în timp ce încalcă tot ce scrie prin permisele de pescuit

De fapt, ca să n-o mai întindem, aș schingiui o dată pe lună cam toată populația României, că așa suntem de Continue reading

Raţă cu miere: aforisme

Viaţa mea s-a schimbat radicat în urmă cu o lună. Nu am mai fost acelaşi, lumea din juru-mi s-a schimonosit în forme himerice, geometrii imposibile, chipuri voalate – tendențioase, mincinoase! Nu putea fi adevărat, deşi semnalele mă pătrundeau curat, neviciate.

Ochii, ochii păreau acelaşi canal de absorbție funcţional, loial. Au devenit instrumentele unei cogniţii inacceptabile pentru vechiul Eu. De parcă aş fi privit cum se despică văzduhul şi năvălesc spre mine hoardele arhanghelilor încornorați. Ochii – instrumente obsolete, depăşite de grozăvia faptică, lichefiate de presiunea inumană, până îţi simţi retina curgând pe obraz.

Luna trecută m-am reinventat. Peste strada mea, la un minut distanţă, divinitatea mi-a ridicat un Lidl.
Raţă proaspătă la doar 12,99 lei kilogramul?! Dumnezeule!
img_20161109_055843
Continue reading

Săptăluni

32112

Dumnezeu vine luni, pardon, vine lumi şi stă până marţi, pardon, stă până morţi, stă cu toţii, stăpân peste miercuri, pardon, stăpân peste mere şi cur, pleacă la primul cuvânt urat şi joia este neagră, pardon, joia este zgardă pe gâtul lung ca de girafă al unei săptămâni în care vine o vineri ce anunţă un nesfârşit de weekend fără început, sedus pe apa sâmbetei plină de mâl, aşteptând o duminică adiacentă unei luni, ca în latină, dominica, basilica sau bazilisca, una o piatră în care te rogi pentru minuni, cealaltă o piatră care devii, aşteptând, căutând săptămâni în pomul cu lămâi şi minciuni din care viaţa cade acră, se uită spre cer, se adânceşte în smoală, ea nu are aripi, îşi construieşte o barcă, ea n-are vâsle, n-are pânze, dar narare apă şi se roagă la ea să se înmulţească şi-şi aduce aminte că e Lucifer şi că Lucifer e o poezie flască şi atunci viaţa se sperie şi încearcă să se nască, Ana are mere, bună prietenă cu Eva, şarpele înghiţind poeme şi năpârlind şobolani din solzi şi haine de piele, Dumnezeu întrebându-se unde am greşit, noi între bându-ne minţile despre ficaţi când o să murim.
Continue reading

Eyeborg. Unde-s sunetele, Unde-s culorile…

…unde-s toate?

harbissons-visualisation-005

Se pare că eyeborg-ul confirmă principiul cuantic al lui unde-s toate. Prin intermediul tehnologiei numită “Eyeborg”, se poate observa mai sus felul în care Neil Harbisson “vede” “Für Elise” a lui Beethoven, el fiind desemnat în 2012 primul cyborg-artist cu acte-n regulă al marii noastre planete supuse unui constant asalt tehnologic cu acte-n neregulă.

Dacă trecem peste faptul că felul în care Eyeborg-ul, ataşat deasupra frunţii sale, îl face să pară o insectă cu tunsoare castron, aşa cum el însuşi susţine deseori că se simte, ne vom putea concentra asupra minunăţiei în sine: acest dispozitiv permite transformarea în timp real a culorilor în unde de diverse frecvenţe, pentru ca mai apoi, acelaşi dispozitiv să convertească aceste unde direct în sunet. Traseul invers este şi el permis, rezultând transformarea unei piese muzicale într-un tablou de culori, precum s-a putut vedea mai sus, ceea ce demonstrează faptul că stadiul material al planetei este, într-adevar, “iluzoriu”.
Continue reading

Eu părintesc, tu părintești…

13652986_10208779136529190_1178934138535692429_o

Eu părintesc

Tu părintești

El părintește

Noi părintim

Voi părintiți

Ei părintesc

Nu știu de ce nu are loc verbul ăsta în dicționar, că activitatea respectivă îți mănâncă și îți vrăjește zilele o porțiune consistentă din viață. Declar solemn că-i deschisă revoluția lingvistică pentru ”a părinti” și că voi lupta cu toate puterile pentru folosirea lui în masă și în dicționar.

-Ce faci azi, coane, ieși la o bilă?

-Nu pot, jupâne, că părintesc până diseară.

 

PS. Păi dacă scriitorii nu îmbogățesc limba, cine să o facă?

Votat!

A fost zi de sărbătoare, cu petreceri, vinuri, flori. Mi-au ieşit din case fraţii, să-şi aleagă boii noi.
Şi le simt dorinţa clucă să viseze la mai bine, când se-ncing într-o polcuţă, istovind ulcele pline.
I-au mănat în zi de tihnă muşte verzi de prin cutii, să culeagă din cucută un trifoi cu patru foi.
Să-şi aleagă şi să pupe boii buni şi boii răi, ce strivesc în sfincter muşte şi se balegă-n trifoi.

sondaj-bun
(sondaj realizat de KANTAR pentru USR)

Dacă vă întrebaţi cum arată ingeniozitatea şi prospeţimea noului val liberal, minunaţi-vă la poza asta. Am subliniat cu roşu batonul gălbejit şi scundac al PNL-ului, să nu-l confundaţi cu Partidul Mămăligilor sau cu vreo pată de muştar întârită pe monitor.
Continue reading