E fascinant jocul atitudinilor și părerilor născut din tragedia pariziană. Printre ultimele e și strâmbatul din nas la manifestările de solidaritate.
Câtă ipocrizie revoltătoare – cum putem să dăm atâta importanță unei simple duzini de morți când în Africa sunt omorâți cu miile și nimeni nu zice nimic?
Uite, mie mi se pare ipocrită exact poziția asta și din mai multe motive:
1. Când vorbești despre oficialități, despre cercurile diplomatice și despre manifestări publice, trebuie să înțelegi că asta e treaba lor.
Vai cât de repede sărim să dăm cu pietre când vreun șef de stat vine pilit la o conferință, scapă vreo înjurătură, vreo mârlănie în public, câtă lipsă de etichetă și profesionalism! Nu-și face treaba, nu-și respectă funcția, dom’le!
Dar când și-o face, e ipocrit pentru că trebuia să aibă aceeași poziție pentru fiecare atac terorist din lume. Zău?
2. Când vorbești despre noi restul și te revolți că ne doare, ne șochează sau acordăm mai multă importanță unei tragedii petrecute mai aproape de lumea noastră decât uneia din spații străine nouă și mai depărtate cultural decât luna, să ne gândim o clipă la o chestie:
Când e ultima dată când cineva te-a făcut ipocrit pentru că plângi la înmormântarea lui tac-tu și n-ai plâns la a vecinului de stradă? Exemplu e extrem dar ideea rămâne, e normal să ne afecteze mai mult ceva mai apropiat nouă.
Cât despre ipocrizie, ea este opusul sincerității. Cu foarte puține excepții, nu văd cum o poziție de solidaritate cu victimele unui atac terorist poate să nu fie sinceră. Dacă nu afli, treci cu vederea sau nu te afectează toate tragediile lumii, nu înseamnă că nu ești sincer când îți pare rău și spui că îți pare rău despre una dintre ele.
3.Nici măcar mass-media nu poate fi considerată ipocrită. La fel ca și cercurile diplomatice, lumea media își face treaba – prezintă știri despre subiecte care interesează, care se cer, care pot să viralizeze, care fac bani, pentru că da, ne pasă mai mult de bunicul nostru decât de bunicul lui Abuba din Congo.
E natura noastră și sa facem morală de ea… abia asta e ipocrizie.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Chiar am avut recent o discutie cu citiva amici din strainataturi care se revoltasera din pricina nepasarii europene cu privire la masacrul din Nigeria (sau cum nimeni nu a plins la atacurile asupra scolii militare din Pakistan). In fine… Am spus-o si-atunci, o spun si acum: oricit de cinic ar suna, tarile africane precum si cele din Orientul Mijlociu trebuie sa recunoasca problema lor cea mai mare, anume ca zona respectiva a devenit o adevarata pepiniera pentru teroristi (Somalia, Yemen, Nigeria, Pakistan, Afghanistan). Schimbarea vine in primul rind din interior. Cit despre manifestarile din Franta si celelalte orase europene – ei bine, da! Ne solidarizam pentru o cauza care ne este aproape. Africanii sint liberi sa manifeste si ei impotriva celor care le fac religia de rusine. Asta daca le pasa. Cit despre occidentalii care se trezesc sa ne traga pe noi, astialalti de urechi ca sintem ipocriti, eu n-am decit un singur cuvint care incepe cu sic si se termina cu tir. Dar nu-l scriu aici.
Atât.
Nu numai efervescența de teroriști din zonele africane-asiatice e o problemă ci valoare vieții în sine. Violența și moartea sunt pentru multe țări din zonă, singurul mod în care se rezolvă diferențele de opinie, politică, religie, clasă, de fapt orice fel de diferențe.
Viața celuilalt nu înseamnă nimic.
“Câtă ipocrizie revoltătoare – cum putem să dăm atâta importanță unei simple duzini de morți când în Africa sunt omorâți cu miile și nimeni nu zice nimic?
Uite, mie mi se pare ipocrită exact poziția asta și din mai multe motive:”
Unde gasesti si citesti asemenea pareri si atitudini exagerate si idioate despre solidaritatea oamenilor din toata Europa, dupa atentatele de la Charlie H.?
Cui te adresezi tu cu acest editorial, Vlad? Pe cine vrei sa contrazici?
Spune-mi si mie te rog, altfel nu pot sa scap de impresia ca te-ai deghizat brusc in captain obvious…:))
Eu am prieten care mi-a zis fix chestia asta:
“Au murit 13 oameni in Franta. Asa, si? Daca mureau prin Africa nu interesa pe nimeni.”
Pana la momentul ala murisera doar 13
Prietenul tau e mai detasat asa… :))
O fi acelasi care nici nu stia ce s-a intamplat in Franta, dupa ce trecusera deja 48 de ore de la evenimente? :))
Vlad vorbea insa despre fascinatia unui joc al atitudinilor si discutiilor aparute in urma evenimentelor de la Paris, dupa care a inceput sa contraargumenteze la poate cea mai idioata parere pe care poate sa o aiba cineva, in urma masacrului de la Paris. Wtf, alta nu a gasit de care sa se ia? :))
Sincer, eu nu am vazut asemenea pareri in online sau la TV.
Sau poate ma uit eu unde nu trebuie?
Hary, m-ai prins.
PS. fă-ți facebook, acceptă vreo 200 de cereri din partea persoanelor care nu fac parte din grupul tău și după aia intră pe linkurile care îți apar pe wall. Ai să descoperi o lume online cu totul și cu totul nouă, cu ”jurnaliști” români și străini un pic diferiți față de cei pe care-i urmărești tu.
nu, mersi. :))
Si asa am parte de jurnalism mult si pe alocuri foarte prost, nu mai vreau sa descopar si tainele intelepciunii pareristilor de pe facebook. Incerc sa ma rezum la prostia formatoare de opinie, adica la cea rostita de profesionisti.
Uite, au aparut si primii vizionari care s-au prins ca totul a fost o inscenare:
http://www.badpolitics.ro/zeci-de-scapari-ale-regizorilor-in-cazul-telenovelei-charlie-hebdo-nici-holywood-ul-nu-mai-e-ce-a-fost/
Dani, normal.
E ca la 9/11. Este o batalie crancena, pe orice material video, ceva de speriat. Cine e primul, cine da viralul momentului.
Nu avem, nu-i nimic, fabricam ceva. Filmarile sunt din pacate, mai toate prelucrate in asa fel, ca sa ilustreze stirea mai bine…
Ceea ce este un deliciu pentru conspirationisti…