De partea tolerantă a baricadei ridicate de ultimul eveniment major, se merge pe ideea unor minți rătăcite, fără legătură cu religia, capabile de crimă și mânate de fanatism. Și se dă și un argument practic – cum ar reacționa un grup de credincioși creștini dacă ar veni cineva să facă mișto de credința lor, cu prilejul unei slujbe.
Înțeleg dorința de a expune un spirit umanist și de a-ți arăta fața de om cu valori superioare dar asta nu ar trebui să contrazică realitatea.
1. Fanaticii, radicalii, sau oricum am vrea noi să le spunem, nu sunt niște nebuni singurei, de tipul alora care nu-și mai suportă șeful și trag cu mitraliera la birou. Radicalismul islamic este organizat și mai mult decât tolerat de guvernele și societățile respective. Acceptat și chiar sprijinit, ăstea sunt cuvintele care descriu realitatea. Sub declarațiile oficiale de condamnare ale terorismului se ascund mișcări de zeci de mii de membri, tabere de educație, rețele întregi și așa mai departe.
2. Când religia dictează într-un spațiu, la începutul mileniului trei, omorâtul cu pietre, nu ai cum să consideri uciderea unor blasfemiatori drept un accident, o întâmplare cu nebuni. Să ataci o credință, indiferent cum sau prin ce, este mai grav decât să te fuți cu vecinul. Iar dacă o societate acceptă că meriți ucisă pentru sex cum pot crede eu că atentatele astea sunt cică rodul nebuniei?
Adevărul e că pentru o religie rămasă în urmă cu vreo juma de mileniu e mult mai ușor să producă fanatism și sânge decât pentru oricare alta.
3. Intervențiile din afară sau emigrarea nu au schimbat sau radicalizat modul de gândire islamic ci pur și simplu au intrat în contradicție cu el și asta a avut consecințe tragice. Existența fanatismului și al unei întregi caste religioase care ia pasaje din Coran ad-litteram nu e vina vesticilor sau americanilor, ei s-au expus doar la manifestările acestui mod de gândire prin acțiunile lor, nu l-au cauzat.
4. E o diferență clară între terorism și fanatism.
Terorismul este un atac organizat, în general o reacție la ceva, ba chiar e înnobilat de ideea de război, de luptă contra adversarului de moarte. Da, poți să vezi o relație de cauzalitate între opresiunea americană sau modul vesticilor de a-și marginaliza emigranții și terorism.
Fanatismul religios este un mod de înțelegere și practicare a religiei și e definitoriu pentru lumea arabă, fără legătură cu intervențiile exterioare. Ajunge să te uiți câte crime din onoare, acceptate și nepedepsite, sau execuții publice legale se petrec acolo, strict în societățile lor, fără legătură cu necredincioșii externi.
Terorismul este expresia armată a fanatismului. Fără fanatism terorismul nu ar exista indiferent de greșelile sau presiunea restului lumii.
5. Dacă aș face eu bășcălie de ortodoxism la o slujbă de înviere aș ieși bătut de acolo. Probabil nu mort sau, dacă da, de la lovituri nu de la o intenție clară de a ucide. La fel aș ieși de șifonat dacă m-aș duce în Giulești pe seară în echipament stelist.
Nu are legătură cu credința sau religia ci cu provocarea și comportamentul agresiv și babuinic al oamenilor mai simpli de cap. Lipsește însă atît intenția criminală cât și organizarea, totul e dictat de o furie de moment.
Să compari o răbufnire de gloată cu un atac plănuit, cu scop de a ucide, petrecut fără legătură cu un val de furie temporară, e stupid.
Putem adera la valori ca toleranță și respect fără să vopsim cioara de pe gard, dacă o facem, toleranța și respectul atît de frumos prezentat sunt în esență ipocrite.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|