Ghiță în Islam (I)

By Dani Corban in Diverse 0 Comment

Știți poveștile cu moldoveanca forjată în stil și în sexapil ca o bombă cu fitil? Și cu arabul (șeic, prinț, student la medicină) amorezat necuprins de fitilul ei aprins? Din fulminația lor fluierând un marfar încărcat cu dromaderi, destinația Târgu Ocna?

Vești bune: societatea noastră moldovenească a progresat, ergo egalitatea sexelor! Introducere în noua lume a prietenului Ghiță, alături de prințesa lui arabă:

Scris de Ghiță

I am a Christian and Islam for me meant a strange religion with which I had little to no contact until I was 26 years old. Mind you, strange is not necessarily bad, merely a reflection of my ignorance. My future wife, who is a Muslim and introduced me to Islam, was strange to me until I was 26 but after I got to know her I loved her with all my heart.
Continue reading

Oaia rătăcită e mai mult turmă

By Vlad B Popa in Editoriale de Vlad B Popa 12 Comments

De partea tolerantă a baricadei ridicate de ultimul eveniment major, se merge pe ideea unor minți rătăcite, fără legătură cu religia, capabile de crimă și mânate de fanatism. Și se dă și un argument practic – cum ar reacționa un grup de credincioși creștini dacă ar veni cineva să facă mișto de credința lor, cu prilejul unei slujbe.

Înțeleg dorința de a expune un spirit umanist și de a-ți arăta fața de om cu valori superioare dar asta nu ar trebui să contrazică realitatea.

1. Fanaticii, radicalii, sau oricum am vrea noi să le spunem, nu sunt niște nebuni singurei, de tipul alora care nu-și mai suportă șeful și trag cu mitraliera la birou. Radicalismul islamic este organizat și mai mult decât tolerat de guvernele și societățile respective. Acceptat și chiar sprijinit, ăstea sunt cuvintele care descriu realitatea. Sub declarațiile oficiale de condamnare ale terorismului se ascund mișcări de zeci de mii de membri, tabere de educație, rețele întregi și așa mai departe.

2. Când religia dictează într-un spațiu, la începutul mileniului trei, omorâtul cu pietre, nu ai cum să consideri uciderea unor blasfemiatori drept un accident, o întâmplare cu nebuni. Să ataci o credință, indiferent cum sau prin ce, este mai grav decât să te fuți cu vecinul. Iar dacă o societate acceptă că meriți ucisă pentru sex cum pot crede eu că atentatele astea sunt cică rodul nebuniei? Continue reading

Fanatismul ucide

By Vlad B Popa in Diverse 11 Comments

Orice fel de fanatism ucide.

Zilnic un om ucide pe altul. Pentru un lănțișor de aur, pentru o vorbă spusă aiurea, pentru că i-a intrat în patul conjugal, pentru că îi încurcă afacerile, pentru că așa a primit ordin.

Ni se pare șocant că un om ucide pe altul pentru niște caricaturi, deși ne-am obșinuit cu ideea crimelor de mai sus și deși e lucru știut că în numele religiei se moare pe capete de când lumea și pământul.

Șocul nu cred că vine din crimă în sine ci din ce o compune:

– Umor, cum să mori pentru umor?

– Credință, cum să ucizi pentru credință? Continue reading