In Timisoara a murit fotbalul de ceva vreme, cum de altfel s-a intamplat in toata tara. Din pacate fiul meu nu a mai apucat sa simta ce inseamna sa tii cu echipa locala, sa mergi la fiecare meci al ei si sa o sustii neconditionat. Si nici nu se arata prea curand vreo schimbare in acest sens.

Partea buna totusi este ca un iubitor de fotbal in Romania nu se plictiseste si copiii au ce vedea. La TV se pot viziona marile campionate europene, Bundesliga, Primera Division, Premier Leage, Serie A si Ligue 1. In plus mai exista si jocul FIFA pentru tablete, PS, Xbox. 

La mine in casa se urmareste Bundesliga si Champions Leage in mod regulat si din cand in cand Liga BBVA, meciurile cu Barcelona si Real Madrid. In fiecare zi insa, micul meu fanatic joaca FIFA 16, cel putin 1-2 ore dupa ce-si termina lectiile.

Totul fain si frumos, insa ce faci cand copilul tau isi doreste sa vada un meci cu echipa favorita la stadion? Aici apare partea mai putin buna (din punct de vedere financiar). Pentru ca in ziua de astazi, echipele favorite ale copiilor nu mai sunt Poli Timisoara, Steaua, Dinamo sau Craiova, ci Barcelona sau Bayern München sau Real Madrid. Al meu este fan Bayern, probabil pentru ca tacsu nu pierde nici un meci cu Bayern la TV. Dar el tine si cu Barcelona, mai precis cu Messi, Neymar si Suarez sau cu Wolfsburg (wtf..?) si din cand in cand cu Juventus sau cu orice echipa care joaca in Champions Leage. Nu am inteles foarte bine de ce, insa ma gandesc ca i se trage de la un catalog cu toate echipele din Champions Leage, in care a lipit obsesiv toti jucatorii colectionati (= cumparati) din pachete separate. Prin urmare, a ajuns sa stie toate echipele dupa sigle si echipament si toti jucatorii dupa nume si dupa cum arata. 🙂

Ok, deci ce faci cand copilul tau, cu multa bucurie in privire si emotie in glas, te intreaba: “tati, cand mergem sa-i vedem pe Bayern pe Allianz Arena?”
Pai ce sa faci? Daca iti permiti o asemenea calatorie initiatica, afisezi o privire mirata si intrebatoare in timp ce te uiti la maica-sa si in sinea ta strigi cat poti tu de tare, sa auda si cea mai indepartata celula a corpului tau: “Yesss! Doamne ajuta! Eureka! In sfarsit s-a intamplat!” 🙂

A venit ziua cea mare si am mers la meci, toata familia. Am ajuns la stadion, ne-am luat locurile si dupa 3 minute a inceput partida. Noroc chior, pentru ca am planificat sa ajungem cu o ora inainte de meci la stadion, ca sa mai apucam sa mergem in Bayern Mega Store si sa avem ceva marja de siguranta. Meciul insa a inceput cu fix o ora inainte de cea de incepere afisata pe site-ul oficial www.bundesliga.de! Imposibil, mi-am spus, sunt sigur ca am citit ca incepe la 19.30! Ce nu am stiut eu in acel moment si am aflat dupa ce m-am intors in tara: daca ai ora pe telefon/computer setata pe Romania, site-ul german iti converteste automat ora de incepere in functie de ora locala a smartphone-ului sau computerului tau. N-am cuvinte sa spun cum m-am simtit cand am inteles cat de mult noroc am avut. Doar la gandul ca am fi putut rata o repriza, ne-au trecut si mie si neveste-mii fiori reci pe spate!

Am ales meciul Bayern München – Werder Bremen, pentru ca mi-am dorit sa vedem multe goluri, copilul fiind la primul meci intr-un stadion de fotbal, mizand pe faptul ca Werder nu a fost niciodata antrenata de Piturca sau Cartu. Si am avut din nou noroc cu aceasta alegere, meciul s-a terminat 5-0 pentru Bayern! Atmosfera de pe stadion a fost relaxata, ca de sarbatoare, galeria a cantat de la un capat la celalalt al meciului, 75.000 spectatori s-au comportat fantastic, toata lumea (de la copii foarte mici pana la batrani de 80 de ani) s-a simtit minunat urmarind un spectacol fotbalistic de exceptie.

A fost o zi foarte frumoasa pentru toata familia. Copilul e inca delir, maica-sa a fost fascinata de galeria lui Bayern care sarea, flutura steaguri si canta intr-una (“astia nu obosesc niciodata?”), iar eu am avut privilegiul de a ma simti din nou acel copil, care in urma cu ca. 35 de ani respira 24 de ore pe zi fotbal. Bucuria de pe fata juniorului, comentariile lui hazlii din timpul meciului – la o faza prelungita de pase ii cearta pe jucatorii lui Bayern: “ce, au uitat care e poarta?” vezi faza cu pricina aici (sorry pentru tremuratul imaginii) – m-au intinerit cu cativa ani.

Si ce a fost cel mai fain, urmeaza. Imediat dupa ce am iesit din stadion, m-a intrebat radiind de bucurie: “Tati, a fost super fain la meci… cand mergem la un meci cu Barcelona?”