– Nu spăl azi că-i sărbătoare!
– Aşa, şi?
– Păi e păcat.
– Faţă de cine? Conform cui?
– Eh… taci, mă! Nu se face.

N-aş fi găsit ceva în neregulă cu discuţia asta, dacă avea loc între un ateu şi religioasa parteneră de dialog. În regulă, omul este religios, consideră că dacă apasă butonul maşinii de spălat, îl înfurie pe Dumnezeu. E dreptul lui confesional să creadă orice.

Doar că am păţit-o (şi nu o dată) în dialog cu femei străine de orice tradiţii ortodoxe. Femei care la orice oră îşi bat cărămida între sâ în piept cum sunt ele fiinţe puritan-laice, iar religiile sunt doar poveşti pentru adormit copiii.

Femei care sunt întru-totul de acord că, dacă există o entitate superioară, probabil are alte preocupări. Pentru entitatea superioară nu este o prioritate faptul că mi-am spălat chiloţii de ziua lui Haralambie. Da, femei care sunt de acord cu toate astea. Şi totuşi, nu pun mâna pe lucrul diavolului, recte maşina de spălat, în sfânta zi de sărbătoare.

Restul muncilor, cum ar fi mersul la birou, trasul la plugul corporaţiei nu prezintă risc ridicat de păcat. Doar maşina de spălat şi, unde-i sfinţenia mai groasă, aspiratorul.

Dar de ce? Aveţi vreo explicaţie?
***

A mea ar fi loialitatea şi „cuminţenia” femeilor. Sunt construite altfel decât noi, emoţia are o importanţă decizională mai mare decât în cazul bărbaţilor. Sunt mai loiale faţă de învăţăturile primite în copilărie, faţă de mediul în care au trăit, faţă de primele interacţiuni şi primele legături cognitive.

Indiferent de experienţele ulterioare, acele prime impresii rămase de când au deschis pentru prima dată în mod conştient ochii vor fi „temelia”.

Nu contează ce au învăţat mai târziu cât contează ce le-a zis mămica la gura sobei, când împingeau cocenii în foc. Dacă mămica le-a zis că este PĂCAT, păi aşa rămâne. Atunci când se ajunge în punctul decizional, raţiunea este învinsă de emoţie.

Tot ce au învăţat în ultimii 20-30 de ani păleşte în faţa vorbelor de duh primite pe vremea când mergeau la grădi.

În rest, n-au vreo problemă să renege orice religie, superstiţie şi obicei ortodox. În discuţii libere, sunt aceşti piloni inamovibili ai raţiunii. Doar că le este teribil de frică să apese un buton duminica.

Femeile vor conserva mult mai eficient decât noi învăţăturile primite de la părinţi. Mai ales cele primite din partea mamei! Şi uite aşa, frânturi religioase s-au transmis din străbunică-n bunică şi din mamă-n fiică, până în anul de graţie 2016.

Nu mă credeţi? Intraţi duminica în biserică. Număraţi bărbaţii (partea simplă) şi apoi femeile.

Dani Corban

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş