– Nu spăl azi că-i sărbătoare!
– Aşa, şi?
– Păi e păcat.
– Faţă de cine? Conform cui?
– Eh… taci, mă! Nu se face.

N-aş fi găsit ceva în neregulă cu discuţia asta, dacă avea loc între un ateu şi religioasa parteneră de dialog. În regulă, omul este religios, consideră că dacă apasă butonul maşinii de spălat, îl înfurie pe Dumnezeu. E dreptul lui confesional să creadă orice.

Doar că am păţit-o (şi nu o dată) în dialog cu femei străine de orice tradiţii ortodoxe. Femei care la orice oră îşi bat cărămida între sâ în piept cum sunt ele fiinţe puritan-laice, iar religiile sunt doar poveşti pentru adormit copiii.
Continue reading