Suntem un popor de credincioşi. De la şelarul uitat în alt secol într-un cătun maramureşean până la fruntaşii aleşi din capitala de şes. Primul îşi bate cruci în dreptul fiecărei biserici şi ultimii au grijă să îi construiască. Multe. Cât mai multe! Primul se roagă pentru porci graşi cu piele groasă şi ultimii se roagă să îi vadă primul. Piele groasă au deja.
Şi acum putem să împărţim puhoiul credincioşilor în două tabere: Superstiţioşii cei mulţi şi creduli, prima. Fariseii cei puţini şi parşivi, a doua. Ultima demonstraţie a celor puţini şi parşivi a fost chiar ieri, cu ocazia sentinţei lui Adrian Năstase.
Cum altfel poţi apărea în faţa poporului care te-a votat, dacă nu invocându-l pe Dumnezeu? Tot PSD-ul a fost ieri într-o transă a rugii. S-au rupt cu toţii de păcatele telurice şi s-au cocoţat de la poalele transcendentale până pe ţigla Edenului. Şi-au învăţat bine lecţia. Au ştiut că invocându-l pe Dumnezeu, automat apar protejaţi de o aură a sincerităţii în ochii celor mulţi şi creduli.
Şi că tot a venit vorba de prima categorie, superstiţioşii mulţi şi creduli, şi ultima lor demonstraţie se bucură de prospeţime, de actualitate. Să fi trecut cel mult două, trei zile de când îmi răsuna scara blocului pe melodii bisericeşti cântate live de interpreţi mai mult sau mai puţin talentaţi.
Superstiţiosul a ştiut că se apropie Boboteaza, deci trebuie să îi pupe popii crucea şi mâna. Mai ales că a fost şi anunţat de ziua şi intervalul orar în care Dumnezeu îi va vizita casa, slobozit de sub sutană. Mulţi habar nu au avut şi nici nu vor avea ce simbolizează Boboteaza sau de unde îi vine denumirea. Important e să-i fie scăldată fruntea-n zeamă de busuioc, să-i duhnească odaia a tămâie şi să-i alunge popa dracii de sub pat. Contra cost, bineînţeles.
O altă caracteristică a credinţei este lejeritatea prin care se confundă cu religia. Tot cei puţini şi parşivi ne-au învăţat că nu poţi să fii credincios, dacă nu eşti adeptul unei religii. Şi de ce n-ai fi adept? Credinţa este bună, religia este bună, Dumnezeu este bun. „In God we trust” este garantul sincerităţii şi al bunelor intenţii. Cum poţi să priveşti cu suspiciune administraţia unui stat care îşi declară dragostea faţă de divinitate chiar şi pe bancnote?
Astfel ajungem la ultima caracteristică a credinţei/religiei: Adaptabilitatea. Priviţi evoluţia creştinismului de la Salem şi până astăzi. M-am referit la Salem pentru a rămâne în ograda americană. Dar exemple de răspândire şi menţinere a religiei prin rug şi tăiş de sabie sunt numeroase. Am putea oricând să umplem o carte de telefoane doar cu numele celor arşi, înecaţi, torturaţi de religia binelui şi a păcii.
Astăzi, în lumea civilizată, religia nu îşi mai poate păstra influenţa prin vechile mijloace. Nu mai facem mangal din cei ce vor să cerceteze înainte de a crede. Trebuie abordate tactici mai gentile, cum ar fi propaganda, manipularea, interferenţele politice şi trocurile tot mai dese cu fariseii puţini şi parşivi ce s-au cocoţat pe superstiţioşii mulţi şi creduli.
Cum a reuşit religia să se transforme în ultimele secole? S-a răzgândit Dumnezeu? Este Dumnezeu adaptabil? Păi nu ar trebui. Dumnezeu este perfect. De ce ar fi supusă adaptării o entitate perfectă? Explicaţia nu trebuie căutată în prea multe croşetări filozofice. Religia nu este produsul lui Dumnezeu. Este un produs fabricat de oameni pentru oameni. Este o afacere internă între noi, muritorii.
Nu are rost să îi căutam rădăcinile pe sub pământ sau vârful crengilor dincolo de nori.
Nu am nevoie să mă înveţe muritori de teapa mea cum stă treaba cu divinitatea. Aleg să cred în ceva mai presus de om. Uite de-asta nu deschid uşa popilor!
Intotdeauna ma intristez sa citesc astfel de pareri :(, scrise superficial, cu lipsa de respect, cu mari omisiuni si amestecarea multor lucruri. Si, mai ales, a religiilor. Spre exemplu, daca tot ai vrut sa ramai in SUA cu Salemul uite, unele secte infiintate in SUA, cum ar fi Martorii lui Iehova, nici macar nu-l recunosc pe Hristos ca Dumnezeu, nu sarbatoresc Pastile, Craciunul … si totusi, sunt considerate a fi crestine – nu-mi explic de ce, poate doar pentru ca studiaza Biblia si nu Coranul.
Fiecare din noi e liber sa aleaga ce doreste si nu doresc sa intru in conflict pentru ca s-ar ajunge la discutii nefolositoare in care fiecare e concentrat cum sa raspunda el, nu si sa citeasca cu atentie ce zice celalalt. Iti respect libertatea de a crede sau nu, dar am simtit nevoia sa spun macar … ca sunt impotriva:)
ada, poti sa-l acuzi pe Dani de orice, dar nu de superficialitate… 🙂
Capacitatea lui de analiza este mult peste medie. Ti-ai da seama de acest lucru, daca ai face chiar tu ce pretinzi de la ceilalti, si anume “sa citeasca cu atentie ce zice celalalt”.
In ceea ce priveste discursul lui Dani, lipsa de respect invocata de tine, admit ca se poate interpreta si asa. In cazul lui Dani insa este vorba despre libertatea unei exprimari artistice (nonconformiste), pe care el si-a asumato.
Iti poate place sau nu felul lui de a scrie, de a exprima ganduri si sentimente, dar superficial nu este.
Hary, e un pic comic sa scuzi ceva, o atitudine, prin “libertatea unei exprimari artistice” 🙂
Nu inteleg de ce pot sa-l acuz pe Dani de orice, dar nu si de superficialitate. Nimeni nu stie totul, prin urmare nu poate fi mereu bine documentat in orice tema tratata. N-am nicio intentie sa-l jignesc pe Dany si-am inteles din start ca astea sunt parerile lui.
Cu siguranta ar fi fost mai bine sa citesc, apoi sa trec mai departe. Nu zic asta pentru ca m-as fi suparat, ci pentru ca-mi dau seama acum ca nu prea are sens interventia mea, ca nu e suficient sa va spun doar ca nu sunt de acord. Iar eu chiar nu-mi doresc sa continui sa spun mai multe. Nu pentru ca nu exista argumente, ci pentru ca in astfel de circumstante e o “lupta” grea, istovitoare, nefolositoare pentru nimeni.
Ada, hary nu cred ca incerca sa imi scuze atitudinea. Nu vad ce ar fi de scuzat.
Inteleg si de ce ti se pare superficial articolul. Este, de fapt, rezumatul unor idei. Nu puteam sa explic pe larg deoarece ar fi iesit un mic roman, textul ar fi avut o lungime inadecvata pentru online. Spune-i “superficial” daca vrei. Eu prefer sa ii spun “selectiv” 🙂
Am scurtat pe cat posibil, am selectat doar anumite aspecte pe care le-am dezvoltat succint.
De exemplu la impartirea credinciosilor pe tabere. Evident ca nu exista doar cele doua tabere, la fel cum nu exista negru perfect sau alb imaculat. E la fel cum as spune ca aerul e compus din azot si oxigen. Da, am acoperit aproape 100% din compozitie, dar mi-au scapat o multime de alte elemente. La fel e si articolul meu. Nu isi propune o prezentare exhaustiva a religiei.
ada, :-))))
Dani e major, nu trebuie eu sa-l scuz pentru felul lui de a fi :))
Din pacate tu nu esti genul care sa sustina o idee cu argumente (intro dezbatere pe orice tema, mai ales religioasa), pentru ca iti este mult prea frica de un conflict cu interlocutorii tai.
Pentru tine, pareri diferite = potential de conflict crescut = de evitat.
Nu te cunosc personal, dar te vad o persoana care urmareste armonia in viata, cineva care evita orice situatie conflictuala, doar pentru a nu provoca suferinta.
Asta pentru ca un crestin bun este setat pe un sistem de valori gen: Raul trebuie combatut, binele sustinut.
Armonie = bine, imbinare, iubire.
Conflict = rau, dezbinare, suferinta.
In lumea mea insa lucrurile se percep altfel.
Armonia fara conflict inseamna plafonare, stagnare.
Conflict fara armonie inseamna regres.
In timp ce Armonie + Conflict = cunoastere, evolutie, progres.
Sa stii ca aici poti sa porti o discutie contradictorie. Aici, doar ideile si argumentele contradictorii ajung intro situatie conflictuala, nu si oamenii care le exprima.
Pastram armonia pe plan emotional, si intram intro zona de conflict pe plan rational.
Hary, dar chiar nu mi-e frica. :)))
Sa-ti explic de ce evit. Cand eram mai “tanara”, am purtat destule discutii contradictorii pe teme religioase. Prin urmare, am experienta si acum stiu cat de epuizante si inutile pot fi (cam in 95% din situatii) si cat de mult imi pot afecta linistea interioara. Mai ales cand cel cu care vorbesc are o parere foarte clara despre credinta, preoti si e una total opusa, deci negativa si chiar dispretuitoare. Imi ajung problemele mele actuale din viata reala pentru a-mi dori sa nu-mi creez altele in virtual.
Si sa stii … nu sunt asa de sigura ca rationalul poate fi separat de emotional. Discutiile despre credinta (si politica!) sunt mereu cu scantei, nimeni nu poate discuta lucrurile astea detasat, relaxat, indiferent de argumente.
In rest … sigur, poti sa crezi si sa consideri orice despre mine, nu te pot opri sa ai o parere.
Facem teoria chibritului 😀
ada,
“nu sunt asa de sigura ca rationalul poate fi separat de emotional. Discutiile despre credinta (si politica!) sunt mereu cu scantei, nimeni nu poate discuta lucrurile astea detasat, relaxat, indiferent de argumente.”
Acesta este motivul pentru care in 95 % din cazuri nu-ti faceau bine discutiile in contradictoriu. Daca nu te poti detasa si daca nu reusesti sa separi rationalul de emotional intr-o dezbatere, mai bine o eviti.
E mai bine asa pentru tine.
Ada, crimele din Salem nu au fost facute de secte. Responsabile au fost autoritatile statului. Victimele au fost acuzate de vrajitorie si uneltire cu diavolul impotriva lui Hristos.
Sa ne intelegem, eu nu vreau sa ii schimb pe cei care cauta divinitatea la popa. Obiceiul a ramas viu, a supravietuit vremurilor indiferent de hopuri. Ar fi stupid sa imi propun schimbarea lui printr-un articol.
Am prezentat doar teoria mea legata de fenomen. Cu argumente pe care le-am considerat logice, pertinente si pe care le poti contrazice oricand doresti, punctual, prin alte argumente. Promit sa citesc cu atentie si placere argumentele tale 🙂