Plăcinta cu dovleac

Mama ta știe să-ți facă plăcintuță cu dovleac.
Mama mea e fugăreață cu un petic după sac.
De m-ar prinde sub fuior să îmi coasă fir cu dor,
Coasă rece și tăioasă sub bărbia mea de drac,
Perpelit ș-mpielițat – curge sufletul în sfincter de fecior:
Prost și depravat!

Te-am vrăjit că sui în pod să scriu rime dichisite
Dar suii să mă ascund de teluric și să plâng,
Fi-mi-ar peticul al dracu peste plăgi de prunc cărunt!
Niciun pântec nu m-ar ține să îmi crească stalactite
Din mucii lui Jung.

Continue reading

Moartea căpitanului de vas

Autor: Heautontimoroumenos

Bătrîne matelot, aprinde-o lumânare!
O, simt un ultim val ca valul meu dintâi…
Corabie a mea, coboara mişcătoare
Şi culcă-mi sub un val bătrânul căpătâi.

Mă leagănă tu, val, mă urcă şi coboară
În spuma cea de mări şi-n ale ei culori;
Ca vela-n vântul greu, ce flutură usoară
Mă frâng şi eu, mă pierd ca vela ce-o cobori.

O masă şi-un compas, o hartă-n colţ uitată,
Atâta eu am fost – o, suflete sărman!
Sub pleoapele-ţi se-nchid atâtea zări deodată,
Când pleci spre Paradis sau focul lui Satan.
Continue reading

Un bolovan

Peste lumi stăpân apasă El, un bolovan.
Toate-n jur spre moarte curg
Legănat, iluzii ude dintr-un pântec sărăcan
Curg în pulbere de oase și se strâng
În materna sepultură, adevărul sub pământ.

Între seceri și ciocane, doar iluzii simt durere.
Țipăt strangulat în foame: muzicuțe efemere

Între ierni desmiardă luciul talpa crudă.
Îi înghiți avid plutirea în fărâme de secundă.
Sânge-n picuri printre ploi, plete moi și fir cărunt
Ai rămas curat în toate
– nu ai pofte, nici păcate –
Toate-s pulbere în vânt.

Impacienţă (I)

Autor: Heautontimoroumenos

Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie,
Că-i totu-atât de lent sub vechiul lor popas.
Pășesc în umbra-ți, Tată Timp; sub tălpile-ți greoaie
Aștept să treci, să treci… de ce ai tot rămas?

Și tot aștept, aștept și-aștept și verdele se-ndoaie,
Dar tu nu treci, nu treci de limbile de ceas.
Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie,
Că-i totu-atât de lent sub vechiul lor popas.
Continue reading

Prisma Arai (anagrama)

Autor: Heautontimoroumenos

Mi-e umbră la umbră, mi-e umbră la soare,
Mi-e umbră pe jos – mi-e umbra călare;
Și umbră mi-e ziuă și umbră mi-e noapte,
Iar umbra e-un ciob de zări sfărâmate.

Să stau tot la umbră, ‘năuntru și-afară?
Tot umbră mi-ar fi… sub nori de ţigară.
Mi-e umbră la umbră, mi-e umbră la soare,
Mi-e umbră pe jos – mi-e umbră călare.
Continue reading

Ritual


Autor: Heautontimoroumenos

Peste-o stea cuprinsă-n cerc, pe-un altar, legat în frânghii,
Sta un vis răpit demult, sub o noapte de nimic.
Cu veninul vorbei dulci te-aştepta senin să-njunghii
Stârvul său sfărâmicios. Stele cad, stele-l ridic’…

Într-o cupă adunat, strop cu stropi şi cu şiroaie,
Un lichid de-un roşu-nchis clipoceşte surd, mărunt –
Taci şi tu, tace şi el şi-n tăceri se întretaie
Un pumnal venit de sus, cu o mână de pământ…
Continue reading

Vânzătorul de nimicuri

Autor: Heautontimoroumenos

Vând suflet la bucată, speranţe în buchet.
Au fost a mele-odată, acum sunt de prisos.
Am spus-o adineauri şi ştiu că mă repet:
Le vând să scap de toate, de tot ce-a fost frumos…

Frumoase sunt? Frumoase, frumoase-ntr-adevăr,
Dar poate prea frumoase, să pot să le uzez,
Căci vezi, sunt ideale, sunt omului răspăr –
Îi dau dorinţi deşarte, şi-al morţii lor gol crez.
Continue reading

Epigramele lui Heautontimoroumenos (I)

Poetul nostru Heautontimoroumenos, urmaș de-ai lui Păstorel Teodoreanu, este pasionat de epigrame. Scrie Păstorel al nostru, scrie mult și bine. În fiecare săptămână, voi prezenta agoniseala. Așadar…

Unui iubitor Ovin

Mare om Petrică Daea –
vinul îl preface-n apă
Și minuni face cu oaia
dacă poate-a pune-o… capră.

***

Unei ministrese certate cu limba

Uitându-se la ea perplex,
Profesorul, timid și tandru,
O-ntreabă ca un băiețandru:
Ai vrea, știi tu, să facem DEX?
Continue reading

Surâs

Autor – Heautontimoroumenos

 

Pe chipu-ţi palid înfloresc vremelnice altare
Şi-ţi joacă focu-n flăcări stins. Departe, mai departe,
Făclii de-un roşu-ntunecat se-aprind şi sting murdare
Încet, încet, murind pe rând… O, fin surâs în noapte!

Dureri străvechi goneşte-ndat’, căci amintirea doare
Şi-adu-ţi surâsu-n buze iar, din gândurile-abstracte.
Pe chipu-ţi palid înfloresc vremelnice altare
Şi-ţi joacă focu-n flăcări stins departe, mai departe.
Continue reading

Rece

Autor – Heautontimoroumenos

Iubita mea are picioare reci
Si buze reci ca piatra de agata.
Iubita mea are manute reci
si ochii-i reci in lacrimi reci inoata.

Iubita mea are sprancene reci
si coate reci si rece pare toata.
Iubita mea are obrajii reci
si, drept sa spun, iubita mea e moarta.

***

Şi

Autor – Heautontimoroumenos

și-am stat un timp tăcuți, cuminți,
și-am suportat biciul și hamul
și am răbdat, și-am strâns din dinți,
și ne-am frățit cu râul, ramul.
Continue reading