Autor – Heautontimoroumenos
Pe chipu-ţi palid înfloresc vremelnice altare
Şi-ţi joacă focu-n flăcări stins. Departe, mai departe,
Făclii de-un roşu-ntunecat se-aprind şi sting murdare
Încet, încet, murind pe rând… O, fin surâs în noapte!
Dureri străvechi goneşte-ndat’, căci amintirea doare
Şi-adu-ţi surâsu-n buze iar, din gândurile-abstracte.
Pe chipu-ţi palid înfloresc vremelnice altare
Şi-ţi joacă focu-n flăcări stins departe, mai departe.
Jertfeşte-acuma întru el nu-un zâmbet oarecare
Ci insuşi zâmbetul final – el, zâmbetul de moarte…
Făclii de-un roşu-ntunecat se-aprind şi sting murdare
Încet, încet, murind pe rând… O, fin surâs în noapte!
Se nască zei, apună sori – e-o lume schimbătoare…
Pe chipu-ţi palid înfloresc vremelnice altare.
