Când eram copil, visam munţi de zăpadă.
Şi-un derdeluş să-mi lege zările de pragul uşii.
N-avem habar că ninsul va deveni povară;
de vom ţipa cu toţii când ne îngroapă fulgii.

Când eram copil, părinţii mi-au dat precept.
Să fiu corect în viaţă căci cinstea va răzbi.
N-aveam habar că astăzi va trebui să cuget:
„Toţi hoţii şi tâlharii afar’ din puşcării!”

Când eram copil, mă îngânam pe sine.
Eram săpânul lumii, hlizind la păpădii.
Acum mă-ngână câinii şi sunt străin de mine.
Amnezic şterg pe talpă aleile pustii.

Când eram copil, visam să mă fac mare.
Să-nalţ spre ceruri gâtul şi taine să dezleg.
Acum aş vrea să-nec misterele-n uitare.
Am reuşit să cresc… şi tot ce-am fost, să pierd.