Gust post by Astro
Intr-un semn de exclamare isi avea casa el,
Rosu in obraji, pictand virgule in culori tari
Pastel de sunete amestecate in viori verzi
Ce isi canta viata in maini de pianist evreu
Punea punct dupa fiecare vis, dar nu stia,
Ca viata lui era un portativ inceput de cheia sol
Ea! isi avea casa intr-un mare semn de intrebare
Aplecat spre dreapta cand simtea mai tare
Fardata cu falsuri isi spunea poezia oricui
Si plangea in hohote de ras sub felinarul batran
Aruncandu-si zeii in focurile iadului
El! Stia ca plumbul ce-l poarta-n bocanci
Este mai usor in serile cu zambete pline
Cu fețe ce ii stergeau usor griul din suflet
Si-l colorau gentil cu tus din irisi albastri
Ea? Isi traia tristetea in inimi de necunoscuti
Ce o purtau prin dormitoare obscure si reci
Avand balcoane ce ii pareau prapastii fara fund
In care a vrut de-atatea ori sa se arunce
Ei, impreuna, defineau incertitudini sumbre
Si nici corzile universului nu vibrau ca ei.
Traiau intr-o cochilie neagra de melc batran
In care sulitele soarelui nu stiu sa ajunga
Unde prezentul nu se transforma in viitor.
