Contraste


Gust post by Astro

Intr-un semn de exclamare isi avea casa el,
Rosu in obraji, pictand virgule in culori tari
Pastel de sunete amestecate in viori verzi
Ce isi canta viata in maini de pianist evreu
Punea punct dupa fiecare vis, dar nu stia,
Ca viata lui era un portativ inceput de cheia sol

Ea! isi avea casa intr-un mare semn de intrebare
Aplecat spre dreapta cand simtea mai tare
Fardata cu falsuri isi spunea poezia oricui
Si plangea in hohote de ras sub felinarul batran
Aruncandu-si zeii in focurile iadului
Continue reading

Strofa de joi

Tulpinile îmbrăcate în cojocel verde, pufos
Peste maioul de scoarţă suculentă, de căprioare ros
Se-adapă din grişul cu lapte, vărsat de paşi în botoşei
Paşi mărunţi şi grăbiţi, de iepuri vorbitori, călărind ponei.

Şi peste veri, luni şi sori răsuciţi
S-au scuturat tulpinile de puf pe pulpele de iepuri fripţi.
În noaptea albastră, tu, cântec şoptit prin buze cochete
Ai legănat crengile năduşite, în picurii sucului prunelor fierte.

(…)

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati

“Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.”

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati:

“Si moare emirul sub jarul pustiei —
Si focu-n odaie se stinge si el,
Iar lupii tot urlă pe-ntinsul câmpiei,
Si frigul se face un brici de otel…
Dar luna cea rece, s-acea dusmănie
De lupi care urlă — s-acea sărăcie
Ce-alunecă zilnic spre ultima treaptă,
Sunt toate pustia din calea cea dreaptă,
S-acea izolare, s-acea dezolare,
Sunt Meka cerească, sunt Meka cea mare..

Murit-a emirul sub jarul pustiei.”