O fabulă cu truisme și porcisme

Se dărâmă cocina peste Marele Alb românesc! Unii nechează, alții mugesc. Șobolanii simt mirosul rănii și cară drobii de sare. Stăpânul scârbește-n mustață: “Niște animale!”

Mustața lui este o balanță – la un cap stă frumușica, la un cap, o cotoroanță. Frumușică, ușurică, dar stăpânul cară într-însa bărbăție, avuție, șmen, tradiții, toată tolba cu muniții. Până taleru-i coboară frumușica drept în poală.

Se dărâmă cocina peste Marele Dac! Perfide suide i-au râmat temelia de bălegar. I-au ros tencuiala de muștar și grinda din mici lipiți cu scuipici. Râturi rujate bălesc pofticios, să muște șoriciul Marelui Prost.

Stăpânul scârbește printre dinții de lut: “Animale canibale, de-aș avea mai multe poale și voi toți belciug în rât, zi și noapte să vă plimb! Ca pe oasele de sfânt, ce le macerați de veci în săruturi franțuzești, minți de apă și pământ.”

S-a dărâmat cocina peste dobitoace. Chirpiciul a fermentat – râturi răzlețe guiță, plutind prin căcat:

“Noi, toți cei curați sub soare, hai la Marea Adunare! Să vină jupânii, să vină stăpânii! Să vină coaliția, popii și tradiția. Să vină miliția, să vină sticleții, că ne intră-n cur știuleții!”

Dani Corban

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş