Rapsodia carasului înghețat

A trecut întâi o boare peste balta lui Pilat; stolul unor șoapte lucii, râcâite cu hârlețul din gâtlejul înghețat.

Și am tremurat cu toții – fâțe mici și fițe mari – juisorii bălții care, amorțiți de lucia boare, gustul bălții l-am uitat.

Nu mai știe cărășelul cum zburda peste nălucă, sorbea râmă după râmă, lăsa acul lins sub plută.

Și când mai creștea puietul, spre sfârșit de primăveri, dădea iama fără milă, chicotea balta febrilă, zbârlea solzii și pe știucă!

A trecut întâi o boare peste balta lui Pilat, stolul unor șoapte lucii, iar noi toți le-am recitat.

Cu acorduri lungi de liră ne-au răspuns sirenele, din adâncurile beznei, unde cresc sicriele.

Și crescură într-atâta c-am sărit din ghețul morții:
Grandioasa lor croială nu-i pentru caras și fâțe, ci să prindă între scânduri toată amintirea bălții.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

6 Comments

Leave a Comment.