Noaptea a curs din strugurii grei – Pământul înghite flămând.
Între brazdele-fălci auzi mustul fierbând.
Ţi-e poftă de noapte: O bei.
Pe scări rulante, din sat suie câinii.
În via din deal se adună, cu ochii aprinşi.
Au bale de lapte, prin sfârcuri le cântă plămânii.
Nu latră, nu mişcă; doar şuieră-n cor
Şi suie cuminţi.
Între brazdele-fălci, mustul nopţii se-adună.
Ciorchinii au boabe de cremene – scuipă scântei.
În gura de lapte, fac câinii cocktail cu noapte:
Ţi-e poftă, îl bei.
Pământu-i în clocot, şi focuri în cer împletesc o cunună.
Învie, învie…
Sub dealul trainic mormânt,
Mustul nopţii inundă livizii plămâni.
Ţărâna a curs de pe blana sălcie.
Respiră prin cântecul haitei de câini.
