Lipitura proastă

Într-un gând trecut-au anii și mi-au răscolit fiorii. Nu le-am înțeles menirea căci răscoala apriori m-a lăsat cu mintea seacă să privesc în zări cocorii.

Ori sunt berze, ciori vopsite, cuci cu pântece lipite; nu le judec falsitatea știind că mi-au lipit și mie cioburi, zdrențe de menire, toate zburătoarele survolându-mi poalele.

Fiind paiața răscusută, un deșeu de lipituri, știind că orice neștiută mi-a lins sufletul pe colțuri, pot doar să mă-înec în zare cu găinaț de zburătoare.

O fi barză, o fi cuc, limbile se taie-n colțuri și de sânge m-au umplut peste sufletul secat, pirpiriu și dezolat.

Multe cuvinte stupide, eufemisme: eschivele vieții livide. Treceți, păsări călătoare! Și dacă m-ați prins de poale, strângeți gheara peste moale! Să se spargă fudulia, să vă umple ghearele, sufletul și palmele. Căci cu palma veți jura: N-am văzut în viața mea așa lipitură proastă de menire peste viață.

Rapsodia carasului înghețat

A trecut întâi o boare peste balta lui Pilat; stolul unor șoapte lucii, râcâite cu hârlețul din gâtlejul înghețat.

Și am tremurat cu toții – fâțe mici și fițe mari – juisorii bălții care, amorțiți de lucia boare, gustul bălții l-am uitat.

Nu mai știe cărășelul cum zburda peste nălucă, sorbea râmă după râmă, lăsa acul lins sub plută.

Și când mai creștea puietul, spre sfârșit de primăveri, dădea iama fără milă, chicotea balta febrilă, zbârlea solzii și pe știucă!
Continue reading

Contraste


Gust post by Astro

Intr-un semn de exclamare isi avea casa el,
Rosu in obraji, pictand virgule in culori tari
Pastel de sunete amestecate in viori verzi
Ce isi canta viata in maini de pianist evreu
Punea punct dupa fiecare vis, dar nu stia,
Ca viata lui era un portativ inceput de cheia sol

Ea! isi avea casa intr-un mare semn de intrebare
Aplecat spre dreapta cand simtea mai tare
Fardata cu falsuri isi spunea poezia oricui
Si plangea in hohote de ras sub felinarul batran
Aruncandu-si zeii in focurile iadului
Continue reading

Rimele din cocină

O fabulă cu truisme și porcisme

Se dărâmă cocina peste Marele Alb românesc! Unii nechează, alții mugesc. Șobolanii simt mirosul rănii și cară drobii de sare. Stăpânul scârbește-n mustață: “Niște animale!”

Mustața lui este o balanță – la un cap stă frumușica, la un cap, o cotoroanță. Frumușică, ușurică, dar stăpânul cară într-însa bărbăție, avuție, șmen, tradiții, toată tolba cu muniții. Până taleru-i coboară frumușica drept în poală.

Se dărâmă cocina peste Marele Dac! Perfide suide i-au râmat temelia de bălegar. I-au ros tencuiala de muștar și grinda din mici lipiți cu scuipici. Râturi rujate bălesc pofticios, să muște șoriciul Marelui Prost.
Continue reading

Rondelul supraomului

Autor: Heautontimoroumenos

În sunet de dureri, de spasme şi sudoare,
De foc arzând în piept cu-o flacără domoală
Se naşte un nou om. Se naşte-un om şi-mi pare
Că sparge-orice tipar, dărâmă orice scală…

Pe fruntea sa de zeu eternă, visătoare
Se-aşează o coroană clădită-n chin şi fală,
În sunet de dureri, de spasme şi sudoare,
De foc arzând în piept cu-o flacără domoală.
Continue reading

Rece

Autor – Heautontimoroumenos

Iubita mea are picioare reci
Si buze reci ca piatra de agata.
Iubita mea are manute reci
si ochii-i reci in lacrimi reci inoata.

Iubita mea are sprancene reci
si coate reci si rece pare toata.
Iubita mea are obrajii reci
si, drept sa spun, iubita mea e moarta.

***

Şi

Autor – Heautontimoroumenos

și-am stat un timp tăcuți, cuminți,
și-am suportat biciul și hamul
și am răbdat, și-am strâns din dinți,
și ne-am frățit cu râul, ramul.
Continue reading

Echipa de poetry slam

Am cugetat astăzi, împreună cu alți doi libercugetători, să închegăm prima echipă de poetry slam românesc.
Regula: Libercugetătorul va scrie o poezie în jurul a trei cuvinte primite “pedeapsă”. La final, va alege alte trei cuvinte și își va însărcina un coleg de echipă.
Deocamdată suntem trei (subsemnatul, Héautontimorouménos și Mămăligă Ion). Căutăm noi jucători, până strângem măcar cât o echipă de rugby.

Primul însărcinat a fost Héautontimorouménos, iar cuvintele cheie: Bach, Nessun Dorma și șaorma.

“Ea ascultă Bach

autor: Héautontimorouménos

Când ea ascultă Bach
Și-apoi își ia șaorma,
Și el e un malah
Și-ascultă Nessun Dorma,
Continue reading

Excitatio

cocosAtunci când îţi presezi urechea de pernă, involuntar construieşti un receptor universal, capabil să recunoască orice frecvenţă cunoscută de om, animal, vânt şi bormaşină. Asculţi glasul universului în cea mai performantă boxă: cea din fulgi de gâscă.

În dimineaţa asta, cu siguranţă m-am trezit mult prea devreme. Străzile şi bormaşinile încă dorm, iar perna tace. Sporadic se mai aud scurte bătăi înfundate; ca un cioc de pasăre lovind capacul unui sicriu adânc îngropat. Nimic nou, cunosc bine sunetul. Este inima Pământului şi o aud în pernă, atunci când restul lumii tace.

Bucureşti, sfârşit de februarie, 2014. Dintr-un apartament ponosit de periferie, înjur printre buze fiecare dimineaţă şi aştept lumea de afară să se schimbe. Până atunci, mă simt confortabil ignorând-o şi dezvoltând complexe relaţii de convieţuire cu perna.
Continue reading