Autor: Heautontimoroumenos
Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie,
Că-i totu-atât de lent sub vechiul lor popas.
Pășesc în umbra-ți, Tată Timp; sub tălpile-ți greoaie
Aștept să treci, să treci… de ce ai tot rămas?
Și tot aștept, aștept și-aștept și verdele se-ndoaie,
Dar tu nu treci, nu treci de limbile de ceas.
Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie,
Că-i totu-atât de lent sub vechiul lor popas.
Se-adună în cadranul spart secundele siroaie
Și plâng prin sticle reci, cântând parcă-ntr-un glas.
Pășesc în umbra-ți, Tată Timp; sub tălpile-ți greoaie
Aștept să treci, să treci… de ce ai tot rămas?
Departe li-e acum măreața vălvătaie –
Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie.
Impacienţă (II)
Stă ceasu-n cuiul lui, minutele de-ntreabă,
(Secunde risipind pe-al timpului culoar)
De ce nu trece dar…of… ziua mai degrabă,
Cu soarele ei vested și palid și amar?
Când mângâie cu limba-i câte-o făptur-arabă,
De toate-i cad sub vrăji și rușinat tresar
Stă ceasu-n cuiul lui minute și se-ntreabă,
Secunda de-a murit pe-al timpului culoar.
Tic-tac-ul contenește, bătaia-i tot mai slabă –
Departe i-e acuma ‘cel tropot militar.
De ce nu trece dar…of… ziua mai degrabă,
Cu soarele ei vested și palid și amar?
Pierdut în visul său, în clipele trecute
Stă ceasu-n cuiul lui vorbind cu vechi minute.
