Moartea căpitanului de vas

By Dani Corban in beretristica, Cenaclul Datagroup, Misterele lui Heautontimoroumenos 0 Comment

Autor: Heautontimoroumenos

Bătrîne matelot, aprinde-o lumânare!
O, simt un ultim val ca valul meu dintâi…
Corabie a mea, coboara mişcătoare
Şi culcă-mi sub un val bătrânul căpătâi.

Mă leagănă tu, val, mă urcă şi coboară
În spuma cea de mări şi-n ale ei culori;
Ca vela-n vântul greu, ce flutură usoară
Mă frâng şi eu, mă pierd ca vela ce-o cobori.

O masă şi-un compas, o hartă-n colţ uitată,
Atâta eu am fost – o, suflete sărman!
Sub pleoapele-ţi se-nchid atâtea zări deodată,
Când pleci spre Paradis sau focul lui Satan.
Continue reading

Un bolovan

By Dani Corban in beretristica, Cenaclul Datagroup 0 Comment

Peste lumi stăpân apasă El, un bolovan.
Toate-n jur spre moarte curg
Legănat, iluzii ude dintr-un pântec sărăcan
Curg în pulbere de oase și se strâng
În materna sepultură, adevărul sub pământ.

Între seceri și ciocane, doar iluzii simt durere.
Țipăt strangulat în foame: muzicuțe efemere

Între ierni desmiardă luciul talpa crudă.
Îi înghiți avid plutirea în fărâme de secundă.
Sânge-n picuri printre ploi, plete moi și fir cărunt
Ai rămas curat în toate
– nu ai pofte, nici păcate –
Toate-s pulbere în vânt.

Impacienţă (I)

By Dani Corban in beretristica, Cenaclul Datagroup, Misterele lui Heautontimoroumenos 0 Comment

Autor: Heautontimoroumenos

Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie,
Că-i totu-atât de lent sub vechiul lor popas.
Pășesc în umbra-ți, Tată Timp; sub tălpile-ți greoaie
Aștept să treci, să treci… de ce ai tot rămas?

Și tot aștept, aștept și-aștept și verdele se-ndoaie,
Dar tu nu treci, nu treci de limbile de ceas.
Sub limba ceasului bătrân plâng clipele-n bătaie,
Că-i totu-atât de lent sub vechiul lor popas.
Continue reading

Prisma Arai (anagrama)

By Dani Corban in beretristica, Cenaclul Datagroup, Misterele lui Heautontimoroumenos 0 Comment

Autor: Heautontimoroumenos

Mi-e umbră la umbră, mi-e umbră la soare,
Mi-e umbră pe jos – mi-e umbra călare;
Și umbră mi-e ziuă și umbră mi-e noapte,
Iar umbra e-un ciob de zări sfărâmate.

Să stau tot la umbră, ‘năuntru și-afară?
Tot umbră mi-ar fi… sub nori de ţigară.
Mi-e umbră la umbră, mi-e umbră la soare,
Mi-e umbră pe jos – mi-e umbră călare.
Continue reading

Ritual

By Dani Corban in beretristica, Cenaclul Datagroup, Misterele lui Heautontimoroumenos 0 Comment


Autor: Heautontimoroumenos

Peste-o stea cuprinsă-n cerc, pe-un altar, legat în frânghii,
Sta un vis răpit demult, sub o noapte de nimic.
Cu veninul vorbei dulci te-aştepta senin să-njunghii
Stârvul său sfărâmicios. Stele cad, stele-l ridic’…

Într-o cupă adunat, strop cu stropi şi cu şiroaie,
Un lichid de-un roşu-nchis clipoceşte surd, mărunt –
Taci şi tu, tace şi el şi-n tăceri se întretaie
Un pumnal venit de sus, cu o mână de pământ…
Continue reading

Vânzătorul de nimicuri

By Dani Corban in beretristica, Diverse, Misterele lui Heautontimoroumenos 0 Comment

Autor: Heautontimoroumenos

Vând suflet la bucată, speranţe în buchet.
Au fost a mele-odată, acum sunt de prisos.
Am spus-o adineauri şi ştiu că mă repet:
Le vând să scap de toate, de tot ce-a fost frumos…

Frumoase sunt? Frumoase, frumoase-ntr-adevăr,
Dar poate prea frumoase, să pot să le uzez,
Căci vezi, sunt ideale, sunt omului răspăr –
Îi dau dorinţi deşarte, şi-al morţii lor gol crez.
Continue reading

Strofa de joi

By Dani Corban in Comentatorii au talent 0 Comment

“Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.”

[…]

Strofa de joi

By Dani Corban in Comentatorii au talent 5 Comments

Culeasă de aka anatati:

“Si moare emirul sub jarul pustiei —
Si focu-n odaie se stinge si el,
Iar lupii tot urlă pe-ntinsul câmpiei,
Si frigul se face un brici de otel…
Dar luna cea rece, s-acea dusmănie
De lupi care urlă — s-acea sărăcie
Ce-alunecă zilnic spre ultima treaptă,
Sunt toate pustia din calea cea dreaptă,
S-acea izolare, s-acea dezolare,
Sunt Meka cerească, sunt Meka cea mare..

Murit-a emirul sub jarul pustiei.”