E linişte la mare, în ianuarie. Auzi doar spuma deşirând din viaţă mărgele efemere, frânturi de goliciune – nimicuri pocnitoare desprinse dintr-un suflet. E linişte la mare, în pierzanie.
Mereu festin la masa ridicată peste timp. Iar moartea îşi clăteşte gingiile în valuri. Scuipă oscioare, mirosuri dulci, ispite de alint. Un ultim legănat – izbânda genuină, fără lauri.
E linişte la mare, în ianuarie. Auzi doar scoicile sfărâmate sub genunchi, cântări nepieritoare: se macină de-a pururi oceanul cadaveric. Izbânda genuină, nealeasă. Când te întorci în praful infinit, eteric – pulbere de moarte, de viaţă.
Din ce am inteles, malurile marii au fost invadate de rapane zilele astea. Nu spun ca ar trebui sa mananci melci si scoici de pe plaja, dar poate ar trebui sa mananci melci si scoici de pe plaja :))
Păi din astea ţin în palme. Am ales două mai durdulii 😀
te-ai dus la mare de ziua ta????
Am completat aleatoriu formularul facebook, fără să mă gândesc că lumea îl ia în serios şi mă sărbătoreşte.
În plus, nimeni nu are pretenţia să dau de băut pe 1 ianuarie 🙂