Autor: Heautontimoroumenos
Vând suflet la bucată, speranţe în buchet.
Au fost a mele-odată, acum sunt de prisos.
Am spus-o adineauri şi ştiu că mă repet:
Le vând să scap de toate, de tot ce-a fost frumos…
Frumoase sunt? Frumoase, frumoase-ntr-adevăr,
Dar poate prea frumoase, să pot să le uzez,
Căci vezi, sunt ideale, sunt omului răspăr –
Îi dau dorinţi deşarte, şi-al morţii lor gol crez.
Păstrez însă cu mine, din tot ce-a fost odat’
Parfumul de speranţă şi-al sufletului vas.
Vă dau cadou, cu ele, şi umbre de păcat;
Păstrez însă cu mine, din ce mi-a mai rămas
O urmă de-amintiri, din vremea lui “odată”
Când încă mai vindeam… vechi suflet la bucată.
***
Groparii
Plouă cu gunoi şi plouă cu plastic,
E fiece baltă o groapă adâncă –
În izul murdar, banal de fantastic
Se-opriră groparii… se-opriră din muncă.
Nu-i vreme de lux; în frigul năprasnic
Se-aşază groparii şi stau şi mănâncă.
Plouă cu gunoi şi plouă cu plastic,
E fiece baltă o groapă adâncă…
