Weekendul trecut a fost cutremur de 5,7 grade. Un amănunt insignifiant, în mod normal. Nu au fost victime, nu au fost pagube, nu am revoluționat seismologia cu ocazia asta. Nu știm când și cât de puternic va fi următorul. Cutremurul de 10 secunde ar fi trebuit să conteze doar atât: 10 secunde.
Subiectul încă există, ba mai mult, a escaladat până la cereri de demisie și dat cu curul de pământ pentru aplicații prevăzătoare, Ro-alerte și alte fâțe pescuite din negura minții. Pentru că:
– Am ajuns să transformăm în măciucă politică orice element al hazardului. Furtună, fulger, cutremur; orice pică din cer ori scuipă pământul înșfăcăm hrăpăreț și aruncăm în capul “adversarilor”.
– Presa din România (și nu numai) lucrează în interes personal. Informarea cetățeanului este doar o slinoasă manifestare a ipocriziei. Presa trăiește din “DEZASTRU: O să plouă”, din horoscop, sex, minciună și vata din nările morților. Presa va alimenta frici absurde, chiar dăunătoare, pentru că frica vinde. Mai ales frica de moarte.
Frica de cutremur are sens la fel ca frica de fulger. Ori frica de avion. Știți câți oameni au murit în 1977, în București? Aproximativ 1400, din totalul de 2,5 milioane. Adică 0,05%. Sau o persoană din 2000.
Știți câți oameni mor ANUAL în România, în accidente rutiere? Peste 2000. Un cutremur de peste 7 grade, cum a fost cel din 1977, se întâmplă o dată în viață. Dacă ajungi să prinzi două, înseamnă că deja ai bifat suficiente primăveri. O dată în viață, se întâmplă evenimentul cu 1400 de morți. ANUAL, mor peste 2000 în accidente rutiere.
Câți bucureșteni ați auzit văitându-se că le este frică să mai urce în mașină? Câți ați auzit că le este frică să mai consume alcool sau tutun? Câți ați auzit că le este frică să amâne analizele medicale? Sau să mănânce cartofi prăjiți cu ceafă de porc.
Dintre toate elementele de risc, unele cu șanse reale de moarte, am ales să căpiem de frică în fața cutremurului. Pentru că este spectaculos. Are poze cu moloz și vată în nas. Are niște jurnaliști flămânzi care s-ar arunca în cap, doar-doar se mai cutremură puțin pușculița.
Frica de cutremure nu este deloc ridicola. Da, cifrele si statisticile ma contrazic, insa teama nu functioneaza niciodata in plan rational. Doar gandul ca putem fi victima unui cutremur, ca putem face parte din acei 1-2 % care pot suferi o pierdere incompensabila (vorbesc de cercul mai largit de victime, adica si apartinatori, familie, prieteni etc..), ne poate trezi cele mai ascunse temeri.
Stiu ce inseamna sa fii increzator in cifre si statistici, insa cand ajungi sa faci parte din cercul celor asa zisilor “ghinionisti”, iti dai seama ca nu te poti baza deloc pe probabilitati calculate.
In rest sunt de-acord cu tine, ca politizarea mediatica a acestui cutremur, a fost scarboasa rau. Presa si clasa politica din Romania au depasit cu mult pragul insuportabilului. Bleah.
Frica de cutremur nu merită mai multă atenţie decât frica de accident rutier. Sau decât restul pericolelor amintite în articol. Şi totuşi, primeşte o atenţie specială din partea noastră. Dacă şi restul fricilor ar fi la acelaşi nivel, ne-am baricada cu toţii în beciuri.
PS: A venit mailul meu cu bucăţica din Vârcolac?
Da, primit. Inca nu am citito, din lipsa de stare de spirit adecvata.
Sper sa o pot face in cateva zile.