Weekendul trecut a fost cutremur de 5,7 grade. Un amănunt insignifiant, în mod normal. Nu au fost victime, nu au fost pagube, nu am revoluționat seismologia cu ocazia asta. Nu știm când și cât de puternic va fi următorul. Cutremurul de 10 secunde ar fi trebuit să conteze doar atât: 10 secunde.

Subiectul încă există, ba mai mult, a escaladat până la cereri de demisie și dat cu curul de pământ pentru aplicații prevăzătoare, Ro-alerte și alte fâțe pescuite din negura minții. Pentru că:

– Am ajuns să transformăm în măciucă politică orice element al hazardului. Furtună, fulger, cutremur; orice pică din cer ori scuipă pământul înșfăcăm hrăpăreț și aruncăm în capul “adversarilor”.

– Presa din România (și nu numai) lucrează în interes personal. Informarea cetățeanului este doar o slinoasă manifestare a ipocriziei. Presa trăiește din “DEZASTRU: O să plouă”, din horoscop, sex, minciună și vata din nările morților. Presa va alimenta frici absurde, chiar dăunătoare, pentru că frica vinde. Mai ales frica de moarte.

Frica de cutremur are sens la fel ca frica de fulger. Ori frica de avion. Știți câți oameni au murit în 1977, în București? Aproximativ 1400, din totalul de 2,5 milioane. Adică 0,05%. Sau o persoană din 2000.

Știți câți oameni mor ANUAL în România, în accidente rutiere? Continue reading