Ai ceva de zis?
Astăzi și-a dat acordul cel de-al patrulea membru al echipei. Așadar, poetry slam în patru: Subsemnatul, Héautontimorouménos, Mămăligă Ion și Andru-David, primul jucător profesionist în echipa noastră de amatori.
Data trecută, Héautontimorouménos a scris poezia “Ea ascultă Bach” și l-a provocat pe Mămăligă Ion prin cuvintele “cărunt, bicisnic, cupă“.
Mămăligă Ion a răspuns:
”
Prezentul perfect
Noi vrem prim-ministru
Noi vrem supă
Am uitat de magistru
Ne pișăm în cupă
Continue reading
Am cugetat astăzi, împreună cu alți doi libercugetători, să închegăm prima echipă de poetry slam românesc.
Regula: Libercugetătorul va scrie o poezie în jurul a trei cuvinte primite “pedeapsă”. La final, va alege alte trei cuvinte și își va însărcina un coleg de echipă.
Deocamdată suntem trei (subsemnatul, Héautontimorouménos și Mămăligă Ion). Căutăm noi jucători, până strângem măcar cât o echipă de rugby.
Primul însărcinat a fost Héautontimorouménos, iar cuvintele cheie: Bach, Nessun Dorma și șaorma.
“Ea ascultă Bach
autor: Héautontimorouménos
Când ea ascultă Bach
Și-apoi își ia șaorma,
Și el e un malah
Și-ascultă Nessun Dorma,
Continue reading
“Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.”
“De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
(…)
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Continue reading
Culeasă de aka anatati
Cu Treptele supui văditei gale
Sfânt jocul în speranţă, de pe sund,
Treci pietrele apunerii egale
Supt văile respinse, ce nu sunt.
Ţi-e inima la vârste viitoare
Ca şarpele pe muzici înnodat,
Rotit de două ori la mărul-soare,
În minutare-aprins – şi încrestat.
“Istoria parca ne duce-n burta
si parca a uitat să ne mai nasca,
preafericitii cu privirea scurta
sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca,
facind spre lucruri zilnic reverente
căci cine stie ce episcop doarme
în polonic, în cosul pentru zdrente,
în tevile acestor triste arme
unde Nebunul isi cloceste crima
si ne omoara fiindca ne iubeste,
când ne e foame deseneaza peste,
când vine frigul aresteaza clima,
opriti Istoria-cobor la prima
opriti la statia Doamne-Fereste”
“Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor –
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.”
#islamizareaeuropei
#lamultiani
Culeasă de aka anatati
– Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,
De unde-aţi cumpărat postavul de manta?
Când mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie.
culeasă de aka anatati:
“vină, vină poezie
cin’ te-aude să se-nvie
vină, vină poezie
pe sub pleoape de te scrie
poezie, zie frustă
să-mbraci fetele în fustă
poezie, zie-uşoară
cu un vârf se scorțişoară
poezie în doi peri
să ne râzi, să nu ne superi
poezie fără pizmă
să ne pui pinteni la cizmă
poezie fără seamă
să ne legi la cataramă
poezie cu bun gust
ca să-mi lase gura must.”
(Frumoasele dezechilibre, Mircea Moroianu)
Tulpinile îmbrăcate în cojocel verde, pufos
Peste maioul de scoarţă suculentă, de căprioare ros
Se-adapă din grişul cu lapte, vărsat de paşi în botoşei
Paşi mărunţi şi grăbiţi, de iepuri vorbitori, călărind ponei.
Şi peste veri, luni şi sori răsuciţi
S-au scuturat tulpinile de puf pe pulpele de iepuri fripţi.
În noaptea albastră, tu, cântec şoptit prin buze cochete
Ai legănat crengile năduşite, în picurii sucului prunelor fierte.
(…)