După vreo două-trei duble, tocmai când pornisem pe drumul cel bun și lumina, mișcarea și stropii de apă începuseră să arate cum trebuie, Dani devine din ce în ce mai îngrijorat de soarta modelului:

”Vlad, e rece apa, tare rece”

Întreb prințesa dacă mai rezistă și am grijă să n-o țin mai mult de 15 secunde în stropi dar nu trec două minute…

”Vlad, e rece ca gheața”

Dau din cap că înțeleg, odihnesc modelul un pic, dar încă nu am ce-mi trebuie așa că încercăm din nou fotografia perfectă – mai multă mișcare din păr, privire în lungul săbiei, stropi mai bogați, hai că se poate!

Încă vreo două rafale și Dani nu mai poate de grija Dianei. Cum stă așa cu furtunul în mână, lipit de zid și cu o privire îngrozită, pune piciorul în prag:

”Măi Vlad, e udă toată”

”Da, Dani, arată cum trebuie. Suntem foarte aproape”

”E udă și pe mâini”

”Așa și?”

”Tu vezi cum învârte săbioiul ăla?”

”Da, foarte bine – să se vadă dinamica în poză”

”Dacă-i sare din mâinile alea ude exact când îmi trece pe lângă gât????”

Ete unde-i stătea grija pentru răceala fetei.