Există 4 (patru) tipuri de votanți PSD:
– Inocenții: cei pe care îi prostești la infinit cu același truc. Oricât de ieftin, oricât de uzitat, se vor uita la el ca la a doua naștere a lui Cristos. Inocenții atât pot, asta este amplitudinea dumicatului legat cu ață dentară – pendulare de la codrul de mămăligă până la proteza dentară. Ei sunt categoria nevinovată, sunt puri. La fel cum e cățeaua care-și halește proprii pui. Trebuie să fii tâmpit ca să o pedepsești. E frig, e foame, e animal.
– Interesații permanenți: Peste jumătate de milion cu carnet de membru! Muicăăă! Lesne de bănuit că jumătatea aia de milion are și familie, deci înmulțim cu 3 ori 4, ori… Fiecare primește o ciosvârtă de hoit. Poate nu imediat, dar cândva, pe lumea asta ori ailaltă, carnetul de membru îi va izbăvi de propria condiție. Un locșor la primărie, la brutărie, un metru pătrat în piața de legume. Nu există premiu suficient de mic pentru cupiditatea lor.
– Interesații vremelnici: Sunt o încrucișare între primele două tipuri. Medici, profesori, polițiști, bugetari de orice tip. Artiști, intelectuali, moțați ori banali. Cei care conștientizează că PSD-ul este o hazna puturoasă (cum altfel?), dar se înfrățesc sperând că trec puntea. De ce? Naivitatea celor dintâi și nimicnicia celor amintiți secund. „Măi, probabil se scufundă șandramaua, dar eu o să fiu mai sus pe catarg.”
– Nihiliștii: preferații mei! La fel cum prefer estetica lui David Lynch în locul unui băț noduros sfrijelindu-mi rectul. În general, sunt oameni trecuți prin focul cunoașterii, niște frigărui emerite. Atât de scârbiți în ciorba conviețuirii contemporane, că le surâde suicidul. Mai contează cu ce lamă? A mai boantă și ruginită să fie! De bisturiu mor toți plebeii. Nu știu raportul dintre resemnare și frustrare, dar astea sunt ingredientele care le gâdilă beregata.
Patru tipuri. Mulți, puțini… cred că destui. Vine judecata de apoi. Da, pe lumea asta, stați liniștiți. Nu-i panică, nu-i jale, nu-i necaz. Așa a fost orânduirea noastră, de când am coborât din copacul african: vom greși, vom plăti, ne vom căi. Din nou. Și din nou. Și din nou! Iar atunci când n-om mai greși, ferească-ne ziua, căci nu vom mai fi oameni.
Mi-e doar ciudă pe distribuirea ocării. Din cele 4 (patru) tipuri, care credeți că va sfârși cel mai cumplit? Pe nihiliști, conform definiției, îi va durea în cur. Interesații vor intra la apă spre final, când toți sunt cu burțile plesnite și doar catargul mai plutește, plin de șobolani.
Primii o vor mierli inocenții, categoria nevinovată, cățeaua flămândă. Nu-i panică, nu-i jale, nu-i necaz – doar orânduirea noastră. Da, asta-i judecata de apoi.
