Mai avem o săptămână

Încă o săptămână până la, din punctul meu de vedere, cele mai importante alegeri din ultimii 19 ani. Am ales ca ultimă bornă anul 2000, atunci când l-am evitat in extremis pe Marele Nebun: fost pupincurist ceaușist, mare poet, patriot, om de stat, în vorbe și gânduri spurcat, Vadim.

Riscând să repet idei, insist pe faptul că alegerile de weekendul viitor nu sunt despre Europa cât despre noi, despre capacitatea noastră de a conviețui într-un stat unitar.
Și în timp ce preparam aperitivul preferat, pulpe de rață confiate, mă flagelam intracranian cu mesajul PSD folosit în campania electorală. Continue reading

Pentru ce votăm la europarlamentare?

Am văzut joi, 9 mai, despre ce vor fi alegerile europarlamentare din 26 mai. Pentru că joi, 9 mai: Ziua Europei, sărbătorită de liderii europeni în cadrul summitului de la Sibiu. Și joi, 9 mai: Ziua lui Dragnea, sărbătorită peste Arcul Carpatic, cât mai departe de evenimentul european.

Ca să nu mai existe loc pentru eschive și nuanțări forțate, Dragnea și-a descoperit pasiunea pentru istorie și ne-a amintit cum “Germania nazistă” a capitulat în Rusia. Coincidență, tot pe data de 9 mai. Germania, nucleul UE, reprezentată la Sibiu de Merkel. Și Rusia, la o aruncătură de mustață, cum te uiți din Iași spre răsărit.

Am crede că este absurd să luăm în calcul paradigma lui Dragnea în anul 2019. Dar sigur nu el a gândit-o. Și sigur a avut efect în rândurile puhoiului adunat cu autocarele de prin toată Moldova. Cum au venit naziștii dinspre vest, peste noi, dincolo de noi – noroc că i-au oprit rușii, cum te uiți din Iași spre răsărit.
Continue reading

De ce urăsc PSD

Dacă tot s-au înmulţit anti-PSD-iştii şi haştag rezistenţii ca hamsterii, simt nevoia să-mi explic prezenţa în rândul celor care urăsc PSD. Nu mi se pare corect să-mi vărs oful printr-o înjurătură searbădă (care, în funcţie de circumstanţă, poate avea conotaţii sexuale, ba chiar hazlii). Nici să mă declar anti-PSD pentru că asta-i moda, aşa se poartă în grupul prietenilor, dar nu văd o problemă să-mi promovez produsele şi imaginea la televiziunile partidului. Aşadar, explicaţii în multe cuvinte, nu sex oral:

În primul rând, să notăm măsura bună aplicată de guvernarea PSD: creşterea salariilor pentru profesori şi medici. Stabilitatea economică şi posibilitatea de a suplimenta veniturile bugetarilor nu sunt meritul guvernelor PSD, dar decizia măririi le aparţine. Puteau să nu. Criticile nu îşi au rostul – dacă România va ajunge în colaps financiar, nu va fi din cauză că, după şase ani de facultate, Doctorescu a primit trei mere în loc de două.

Restul finanţărilor pentru bugetarii căpuşă, pentru pensii mai mari decât salariile, pentru transport gratuit, tabere gratuite şi alte pomeni nu intră în aceeaşi categorie. Sunt doar propagandă scumpă şi proastă pe spinarea contribuabililor.
Continue reading

Judecata de apoi

Există 4 (patru) tipuri de votanți PSD:

– Inocenții: cei pe care îi prostești la infinit cu același truc. Oricât de ieftin, oricât de uzitat, se vor uita la el ca la a doua naștere a lui Cristos. Inocenții atât pot, asta este amplitudinea dumicatului legat cu ață dentară – pendulare de la codrul de mămăligă până la proteza dentară. Ei sunt categoria nevinovată, sunt puri. La fel cum e cățeaua care-și halește proprii pui. Trebuie să fii tâmpit ca să o pedepsești. E frig, e foame, e animal.

– Interesații permanenți: Peste jumătate de milion cu carnet de membru! Muicăăă! Lesne de bănuit că jumătatea aia de milion are și familie, deci înmulțim cu 3 ori 4, ori… Fiecare primește o ciosvârtă de hoit. Poate nu imediat, dar cândva, pe lumea asta ori ailaltă, carnetul de membru îi va izbăvi de propria condiție. Un locșor la primărie, la brutărie, un metru pătrat în piața de legume. Nu există premiu suficient de mic pentru cupiditatea lor. Continue reading

Jurnalul unui PSD-ist în devenire

Guest post: Nicu Andronic

15 Februarie

M-am trezit cu greu azi dimineață. Am fost la protest. 70 000 de oameni în București, zice Hotnews. Cred că am răcit un pic. Dar a meritat! Am protestat pentru țara mea, pentru oamenii buni din ea. Am protestat împotriva corupției și grupurilor de interese care vor să profite de pe urma muncii oamenilor cinstiți. Cred că am dat un semnal important că suntem aici și nu suntem dispuși să ne lăsăm călcați în picioare.

Sunt mândru de oamenii mei. Oameni dârji, care urmăresc zi de zi toate știrile și dezbaterile, care își răpesc din timpul petrecut cu familia pentru a merge în Piață, a protesta și a se lupta pentru un viitor mai bun pentru copiii lor.

Vlad e unul dintre oamenii mei. Apreciez că de aproape o lună merge la fiecare protest. S-a împrietenit cu organizatorii neoficiali și a devenit o parte din ei. A protestat pe ploaie, zăpadă, frig, zi, noapte, uneori nevăzându-și băiețelul treaz cu zilele. Continue reading

Anomaliile în care ne scăldăm

Prima este o bizarerie matematică, convenția națională de a stinge lumina atunci când violăm logica.
În proaspătul an avem:

– Iohannis Klaus, Președintele României ales cu 6.288.769 de voturi.
– Parlamentul României în care alianța PSD+ALDE este majoritară. Atât în Senat cât și în Camera Deputaților, majoritatea PSD+ALDE însumează mai puțin de 4 milioane de voturi.

Partidul suprem, care lasă impresia că a moștenit România de la ghilda malahiștilor, a obținut 3,2 milioane de voturi. Atât! Acestea sunt cifrele care le permit să behăie “Românii, româniii, noi suntem voința lor, a românilor!”

De ce?
Pentru că asta le permite Constituția noastră de struțo-cămilă zburătoare prin ocean. Suntem o republică semi-prezidențială, cu echivocuri în loc de legi, gândită clar în avantajul celor mai nesimțiți și tari în cioc. Continue reading

Cu de-a sila

Imediat după vacanţa de Paşte, a dat primăriţa Firea într-o forfoteală şi un scremet pasional, demne de ultima zi petrecută printre pământeni, înaintea exilului cosmic. Ce hărnicie! Ce pricepere! Ce noroc pe pirpiria specie bucureşteană! Şi a reuşit: După rafale de lătrături, ciufuleli, nervi mestecaţi şi scuipaţi, primăriţa a deschis Pasajul. Da, este viu şi gâfâie. Celebrul pasaj de la Piaţa Sudului a scos capul după o naştere întinsă pe cinci ani.

O fi mai chircit, lung cât cămara cârtiţei şi ciungit de o bandă, dar este al nostru; aşteaptă iubire şi plecăciuni. Într-adevăr o izbândă, malul mântuitor la care ne-a scos Găbiţa Columba, asigurându-se că întregul univers a aflat de eforturile sale urieşeşti. Cu toată opoziţia constructorului hoţoman, a Dorelului leneş şi a comisiilor răuvoitoare, a reuşit.
Continue reading

Naivii de pe urmă

Un nabab furăcios şi fudul explicând poporului cum este curat ca lacrima. Nu pentru că n-ar fi făptuit, ci pentru că este atât de înfipt încât legea nu i se aplică. Baronul Mischie, stăpân peste prostime, alături de întreaga familie. Au trecut aproape 15 ani şi ne uităm la altă familie boierească: Pandele, succesoarea familiei Mischie pe linie împărătească de la Tutanion Iliescu benedicțiune.

Cu toţii credincioşi, bisericoşi, aleşii Domnului fără îndoială, captivi într-o frescă medievală care îndeamnă la meditaţie: “Oare batem pasul pe loc de 15 ani sau de câteva secole?”
Probabil reflecţia, introspecţia, analiza abstractă şi somnambulismul secular sunt singurele refugii în calea neputinţei.
Continue reading