Un nabab furăcios şi fudul explicând poporului cum este curat ca lacrima. Nu pentru că n-ar fi făptuit, ci pentru că este atât de înfipt încât legea nu i se aplică. Baronul Mischie, stăpân peste prostime, alături de întreaga familie. Au trecut aproape 15 ani şi ne uităm la altă familie boierească: Pandele, succesoarea familiei Mischie pe linie împărătească de la Tutanion Iliescu benedicțiune.

Cu toţii credincioşi, bisericoşi, aleşii Domnului fără îndoială, captivi într-o frescă medievală care îndeamnă la meditaţie: “Oare batem pasul pe loc de 15 ani sau de câteva secole?”
Probabil reflecţia, introspecţia, analiza abstractă şi somnambulismul secular sunt singurele refugii în calea neputinţei.

La apus de Pandele, vor veni alte familii stâpânitoare pe aceeaşi linie împărătească şi blagoslovită.
Orice dezbatere contemporană este sortită eşecului, la fel ca prestaţia d-lui Dinescu. PSD-ul este emanaţia unui popor, nu poate fi domolit cu peniţa renegaţilor.

Presupunem prin absurd o lege marțială, impusă de forţe supranaturale, care ar dizolva PSD-ul şi l-ar întemniţa pe Dragnea într-un turn pe Marte (că tot e legea marţială). Prin voinţa noastră populară, vom alege un partid identic, condus de Dragnea al Doilea – primul dintre cei câteva sute de Dragnea care îşi aşteaptă acum rândul.

Nu pentru că am fi oameni răi ori masochişti; nici măcar vestita ignoranţă rurală şi hulita asistare socială nu sunt factori determinanţi. O aşa insistenţă în stagnare trebuie să fie definitorie pentru ansamblu, nu pentru elemente excentrice. Iar ansamblul are două mari categorii, Naivii şi Indiferenţii. Plus o categorie elitistă, mai mică: Profitorii

Naivii sunt victime ale curăţeniei sufleteşti, acei indivizi care continuă să spere într-un deznodământ epic, un triumf al binelui absolut. Chiar dacă l-ai minţit de 10 ori, te va crede şi la a 11-a încercare. Pentru că speranţa sa vine din credinţă (fără legătură cu religia), nu din raţiune.
“În martie e gata pasajul. Păi am auzit-o pe doamna Firea. Am auzit-o eu, am fost acolo!”
“Gata, se dublează salariul profesorilor. Aşa au zis toţi, e deja semnat şi aprobat!”

Indiferenţii sunt poate categoria cea mai numeroasă. Doamna Firea a fost aleasă primarul Bucureştiului cu un vot din opt! Da, dintre toţi bucureştenii cu drept de vot, unul din opt a ştampilat Firea. Imaginile cu năpăstuiții sorţii votând pentru făină şi ulei sunt nu doar dizgrațioase ci şi mincinoase. Nu din cauza lor câştigă PSD-ul!

Iar indiferenţii, la fel ca naivii, au acelaşi diagnostic, incurabil în timpul generaţiei noastre. Pentru că au fost modelaţi în spiritul egoist, rapace:
“Lasă-i, mamă, cu treaba lor. Ce treabă ai tu? Vezi să-ţi fie ţie bine!”
Din nou, nu pentru că am fi nişte oameni răi. Însă acesta este contextul, după mai multe generaţii schingiuite de comunism – urmaşii au fost educaţi întru propria supravieţuire. Izbânda individuală, ruperea de societate, atitudinea hrăpăreață, solitudinea.

Profitorii sunt acei indiferenţi înzestraţi cu suficient cinism; pragmaticii extremişti, lipsiţi de scrupule. Ei conduc în ultimii 27 de ani şi au suficiente rezerve pentru o dăinuire dincolo de graniţa temporală pe care mi-o pot imagina. Şi nu imaginaţia este principala mea problemă.

*desen de Pawel Kuczynski