Ce se schimbă de mâine

By Dani Corban in Diverse 2 Comments

– PSD&ALDE nu vor mai avea credibilitate când etalează fălnicia mitingului organizat de partid pentru partid. S-a văzut astăzi cum arată un protest sănătos, apolitic, franc.

– PSD&ALDE vor regândi campania de pomeni pentru popor. Vor încerca în continuare să îmbie pomanagii, dar fără emfază. S-au convins că efectele sunt minime, iar banii băgați în dublări, triplări, prime, vacanțe sunt orz irosit pe gâște. Asta nu înseamnă că banii se vor redirecționa spre investiții – pentru asta trebuie muncă și pricepere. De unde nu-i doar nebunii cer.

– Cei care încă erau nelămuriți s-au convins (sper) astăzi: PSD la putere înseamnă TOT. Resursele umane aflate în organigrama statului le aparțin în totalitate. Ministerele, primarii, jandarmii, poliția, metrouri, trenuri, autobuze – TOT! Statul sunt Ei, iar nemulțumiții (protestatarii din Piață) n-au decât să înghită în sec. Sau gaze lacrimogene.
Continue reading

Naivii de pe urmă

By Dani Corban in Diverse 1 Comment

Un nabab furăcios şi fudul explicând poporului cum este curat ca lacrima. Nu pentru că n-ar fi făptuit, ci pentru că este atât de înfipt încât legea nu i se aplică. Baronul Mischie, stăpân peste prostime, alături de întreaga familie. Au trecut aproape 15 ani şi ne uităm la altă familie boierească: Pandele, succesoarea familiei Mischie pe linie împărătească de la Tutanion Iliescu benedicțiune.

Cu toţii credincioşi, bisericoşi, aleşii Domnului fără îndoială, captivi într-o frescă medievală care îndeamnă la meditaţie: “Oare batem pasul pe loc de 15 ani sau de câteva secole?”
Probabil reflecţia, introspecţia, analiza abstractă şi somnambulismul secular sunt singurele refugii în calea neputinţei.
Continue reading

PSD în impas – nimic de furat

By Dani Corban in Diverse 1 Comment

Am înţeles că a fost Dragnea uns nou jupân în PSD, cu unanimitate de voturi – l-au votat un milion de pesedişti plus moaştele sfintei Parascheva. Sau ceva de genul… Important că a câştigat. Şi-a ţinut discursul de premiu Nobel pentru cârdăşie (un fel de Nobel pentru pace, dar cu mai multă iubire)

Şi-a iubit partidul, echipa, presa, poporul, mai avea puţin şi o băloşea în pupături şi pe Codruţa. De înţeles; omului îi creşte inima la băutură şi la veselie. De la Băsescu la Dragnea, am avut baftă numai de lideri inimoşi.

Dacă acum s-a bucurat aşa, vă daţi seama în ce extaz s-ar fi bălăcit în urmă cu vreo 20 de ani? Pe vremea când se putea fura ca pe faţa nevăzută a Lunii. Şi cu 10 ani în urmă era bine. Hai şi 5, să fie! Dar acum, la spartul târgului, când a mai rămas un nimic de pitit sub fustă? Până şi pe nimicul ăla stă DNA-ul cu ochii bulbucaţi.
Continue reading