Update: Povestea noului fotbal românesc

Echipa națională de fotbal a României (juniorii Under 19) a ratat calificarea la Campionatul European, după ce câștigase primele două meciuri.
“Deocamdată, noi suntem primul loc, cu 6 puncte din două victorii. Trebuie să nu pierdem marți cu Ucraina.” – Am scris în articolul anterior.

Nu este supărător ori surprinzător că am pierdut meciul decisiv. Dar felul în care am făcut-o… Atât de pur românesc. Atât de mult seamănă povestea nouă cu toate cele vechi!

Primele 75 de minute au fost o dureroasă tragere de timp și un anti-joc care a înroșit de rușine până și mocirla de pe Ilie Oană. “Ai noștri” reușeau sporadice “urechi” și driblinguri de-a latul terenului, după care bubuiau o pasă de 50 de metri spre propriul portar. Suntem calificați la 0-0, apărarea aduce calificări!

În minutul 77 am avut ghinionul să scăpăm pe contra-atac. Micovschi aleargă mai bine decât fundașii în flancul stâng și îi trimite în fața porții lui Moruțan. Ratare! Incredibil, Moruțan trimite în portar, dintr-un metru. Încă un ghinion: mingea îi revine lui Moruțan și, cu poarta goală dintr-un sfert de metru, reușește să înscrie. GOOOOOOL! “Gol, gol, gooool!” se aude țipând comentatorul Digisport.

Așa performanță rar s-a mai văzut. Să marchezi cu poarta goală, de pe linia porții… fabulos! Trebuie să fii într-adevăr vreun urmaș de Pele altoit cu Maradona. TREBUIE să îți dai tricoul jos, altfel nu mai ești fotbalist. Chit că mai ai un galben și vei fi eliminat, tu TREBUIE să-ți bagi bărbăția-n el de joc și să te exteriorizezi ca primata supremă. Îți intră în depresie neuronul sihastru dacă nu arunci tricoul urlând.

Și am rămas în 10 oameni. Ce am făcut anti-joc în efectiv complet, să ne fi văzut cu om în minus. Mocirla trecuse etapa rușinii, acum ne plângea de milă. Ucrainenii egalează rapid, intrăm în minutul 90 cu 1-1. Încă eram calificați.

Se arată 5 minute de prelungire. “CINCI minute?! Incredibil așa ceva!” se lamentează comentatorul Digisport, vizibil apăsat de nedreptatea temporală. “Rooomâniiiia! Rooomâniiia!” se aud tribunele exaltând, atât de straniu că păreau să privească alt meci. Noi eram cu toții în poartă, care călare peste portar, care în genunchi, închinându-se la dumnezeiasca ispăvire. Iar tribunele cântau de fericire: ROMÂNIA!

În al treilea minut de prelungire (cine s-ar fi așteptat?!?) un zăbăuc de ucrainean face slalom printre stabilopozi, pasează în 6 metri, portarul nostru alunecă în mocirla plânsă, ratează plonjonul: 2-1 pentru Ucraina!

“Incredibil așa ceva… Incredibil, doamnelor și domnilor!” comentatorul de pe Digi. “Da, ucrainenii trag de timp. Și-au adus aminte că au crampe. Incredibil! Ar trebui măcar ȘASE minute de prelungire!”

Meciul se termină în huiduielile publicului.

DIN NOU.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

4 Comments

  1. Am vazut fix ultimele 20 de min. Mi s-au parut foarte palpitante. 🙂
    Dar iti dau dreptate, am pierdut tipic romaneste. Avem jucatori buni si talentati, dar nu avem spirit de invingator.

    Reply
    • La mulți dintre “ai noștri” e o problemă mai gravă decât mentalitatea de învingător. Le merg rotițele în gol 🙂
      A avut dreptate Hagi când a băgat și testul IQ printre celelalte teste pe care juniorii le dau pentru a face parte din Academie. Probabil se practică și la alte academii europene de fotbal, nu a fost invenția lui Hagi.
      Moruțan vine de la Botoșani.

    • Nu din cauza lui Morutan a pierdut Romania. A facut o greseala, asta e. Romania conducea 1-0 in min 78 sau cat era. In 10 oameni echipa trebuia sa functioneze, nu sa se destrame. Cand au avut mincgea nu stiau ce sa faca cu ea. Cand era la adversar, alergau in gol.
      Dupa ce au primit golul egalizator, au jucat ca niste gaste speriate.
      Cu alte cuvinte, s-au cacat pe ei de frica. Spirit de lupta? zero.

  2. Eu am văzut ultimele 10 minute, cu unghia în gât că pe vremurile bune. Eu, acum a fost Ucraina mică, altădată Suedia mare, ale cărei rezerve le-am răzbunat în amical. Halucinant mi s-au părut că gestul erect morutanesc (putea fi oricare stejărel) a dezvăluit nu pătrățele sau cubulețe pectorale ci alt tricou, mai groșcior, să nu răcească dl. Goe. Simbolic. E o butadă la modă: Hollywood e doar o poleială; da, însă dacă zgârii puțin poleiala dai imediat de alta poleială ?. Talent, da. Noimă, ba!

    Reply

Leave a Comment.