Într-un Lufthansa, cu Vlad, veneam din Munchen spre București. Disecam patetic proaspăt încheiatul Leipziger Buchmesse, încă năuciți de grandoarea evenimentului, când altă “năucă” mă trage de coada ochiului. Pe rândul din stânga, la vreo 2 metri, un tinerel descălțat călărea scaunul din față.
Afară, vreo minus 50 de grade, cât sunt de obicei la 30.000 ft.. Înăuntru, ceva mai cald, dar chiar în așa hal, să-ți sară pantofii din picioare și să taberi pe scaunul din față ca vierul în călduri?! Îi arăt lui Vlad specimenul, depășim năucirea și stabilim că suina nu-i singură, a venit in turmă. Ne aflam în mijlocul unui grup vesel de peste 10 indivizi, toți echipați sportiv, majoritatea încă încălțați.
Ce-am reușit să trag cu urechea, ce mă mai pricep la steaguri, i-am identificat fără dubiu: “Băi, ăștia sunt naționala de fotbal a Suediei! Ăia mici, Under 19”. Am încercat să aflu durata și scopul vizitei în România, dar internetul îngheață la -50 de grade (mă pricep și la fizică, nu doar la steaguri). Și mi-a rămas misterul până în seara asta.
E gata, am învins! În urmă cu o oră, s-a terminat meciul: România U19 a învins Suedia U19 cu scorul de 2-1.
Este a doua etapă în grupa de calificare din care mai fac parte Ucraina și Serbia. în prima etapă, i-am bătut pe sârbi cu 4-0, iar suedezii au remizat cu ucrainenii. Toate meciurile grupei se țin la noi acasă, la Ploiești.
Un mister cu deslușire fericită. România – Serbia 4-0 și România – Suedia 2-1 la tineretul sub 19 ani?! Mi se pare ireal, ținând cont de hăul în care ne prăbușisem în urmă cu vreo patru ani. Sârbii dominau Europa la grupele de juniori, iar noi ne chinuiam cu insulițe populate de pescăruși. Mai un Hagi, mai o academie, mai o regulă care te obligă să bagi un junior în echipa de campionat… se poate și la noi.
Din grupa de calificare amintită mai sus, se califică la Campionatul European doar primul loc. Deocamdată, noi suntem primul loc, cu 6 puncte din două victorii. Trebuie să nu pierdem marți cu Ucraina.
Așa arată echipa noastră Under 19:
Andrei Vlad – FCSB
Denis Haruț – Poli Timișoara
Vladimir Screciu – Craiova
Constantin Dima – Sepsi Sf. Gheorghe
Robert Neciu – Academia Hagi
Cristian Băluță – Viitorul
Marco Dulca – Swansea
Alexandru Mățan – Viitorul
Claudiu Micovschi – Genoa
Vlad Dragomir – Arsenal
Olimpiu Moruțan – Botoșani/FCSB
Robert Moldoveanu – Dinamo
Andrei Sîntean – Slavia Praga
Sunt mai mulți, i-am selectat doar pe cei care au jucat astăzi împotriva Suediei. Trei sunt de la Hagi, inclusiv căpitanul Băluță. Doar trei, pentru că “vârfurile” au sărit deja în echipa Under 21 (învinsă greu în Anglia cu 2-1, tot astăzi) și în echipa de seniori (victorie astăzi în Israel, 2-1 – prima victorie împotriva Israelului, după 4 înfrângeri și 22 de ani).
Într-un Lufthansa, cu Vlad, veneam din Munchen spre București. Un descălțat călărea un scaun. Așa începe povestea noului fotbal românesc.
”OMG! OMG! It’s the swedish national team, under 19!!! OMG! I could die” adăugire din partea tipei de lângă mine 🙂
A? Aia care ne-a ocupat tot spațiul de bagaje după care a dormit tot drumul?
N-a dormit, a stat tot timpul cu fața îngropată în telefon și brațele zid în jurul ecranului, să nu vadă nimeni ce citește ea acolo… eminamente degeaba la ochii mei de șoim :))
eu nu le mai am cu fotbalul de cand s-a lasat Lacatus de meserie, asa ca nu prea ma intereseaza foarte mult articolul. ma intriga totusi ceva…Vlad, ce citea tipa?
:)))
:))))))) ceva drame romantice adolescentine bănuiesc, nu îi spionam telefonul intenționat ,doar în trecere, când îmi mutam ochii spre fereastră.