S-a terminat Leipziger Buchmesse 2018, echipa Datagroup este în siguranță acasă, după ore întârziate și zboruri anulate în ifosele iernii tardive. Prima noastră participare, un contact prietenos cu o piață de carte încă vie: vorbim despre vânzări anuale între 9 și 10 miliarde de euro (print + audio books + E-books).

Probabil va rămâne vie, sănătoasă și după vremelnica noastră existență, ceea ce se pierde în piața printurilor fiind recuperat de formatele electronice. O particularitate a pieței germane: În ultimii 10 ani, scăderea încasărilor din printuri a fost mai mică decât creșterea încasărilor din audio plus E-books. Industria cărții nu moare ci se transformă în ceva mai puternic. Asta în cazul nemților.
Cât despre România…

Acesta este standul oficial al României, oaspetele “de onoare” al târgului din Leipzig. Să evităm la timp confuziile: Prezența noastră la târg a fost independentă, fără bani publici, fără pile, politichie și căciuleli. Nu am făcut parte din ZooRomânia, ne-am rupt definitiv, ajutați și de manifestările sinecuriste ale unor inși indeciși. Indeciși din ce motive ne ignoră. “Ignorare din ignoranță” sună nedemn, zgârie urechea, probabil alta a fost cauza.

Vai, a ocupat grafomanul de Vosganian tot raftul, n-a mai fost loc pentru alți autori! – asta am fi crezut, dacă nu ne-am fi perindat prin cușca zoologică a României și printre mesele (aproape) goale. Un spațiu imens închiriat din bani publici și lăsat aproape gol. Mai bine așa, aerisit, cu trei cărți pe metru pătrat, decât să expunem autori români și edituri din afara cercului de cumetrie.

ZooRomania, o cușcă goală, pustietate. Deși anunțati de Ministerul Culturii și incluși în programul oficial, Emil Hurezeanu și Herta Müller au vizitat Leipzigul prin alte părți, mai calde și fără gratii, iar Mircea Cărtărescu a cuvântat la standul D400, altul decât cel pregătit de Ministerul Culturii. Alături de Cărtărescu, Ana Blandiana și Nora Iuga au purtat insigne galbene în semn de solidaritate cu lupta anticorupție din România.

Estetica gratiilor și pustietatea nu l-au deranjat pe Mircea Dinescu, slavă ție Dionysos! Și așa am ajuns la cea mai spectaculoasă scenă tragi-comică a târgului, deși am avut concurență acerbă din partea exponatelor Manga:

Adevărata Manga a fost la standul României, unde Mircea Dinescu a gătit tradițional, ca pe malul Dunării, și a chemat lăutari să blagoslovească fălcile lui Gargantua. Au făcut-o și pe asta, #pentrucăputem, deși în contractul semnat de edituri cu organizatorii târgului este inclusă interdicția de a oferi mâncare gătită. La fel și interdicția de a veni cu lăutari de la conac, fără autorizații speciale.

Am fost martori la pregătirea parangheliei, dar nu am prins live tragicul deznodământ. Nu-i nimic, l-au prins alții. Conform Evenimentul Zilei și B1Tv: “Agenții sanitari nemți au evacuat marmitele cu mâncare și lăutarii lui Dinescu.”
Superb! Dacă nici asta nu a fost o prezență tradițional românească pe meleaguri nemțești, înseamnă că am uitat să râdem de noi. Împreună cu alții, care râd ce râd (tot de noi), până ne evacuează sanitar! din incintă. #ZooRomania

A fost un prim contact pentru Datagroup. Am văzut că undeva, într-un univers paralel, există viață dincolo de chermeză, cumetrie și provincialism ranchiunos. Piața de carte din statul paralel Germania va rezista. Ajutată de revoluția tehnologică, se transformă în ceva mai dinamic, mai puternic. Cât despre România…

Ar fi nepotrivit să spunem că piața de carte românească a murit. Habar nu am când a fost vie. Să fie! Să fie haleală, să fie prosteală, să fie șuturi în cur de la Kultur. Să cânte lăutarii!

Dani Corban

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş