Bergler Igor anunță că are 10.000 de precomenzi la o carte pe care încă nu a publicat-o. Fiind prima lui carte și numele lui neînsemnând nimic pentru publicul cititor, succesul acesta nemărginit mi-a ridicat niște semne de întrebare și-o curiozitate legitimă.
După vreo două zile și informația cum că numai 15 exemplare au fost precomandate de la o librărie online aflată în top 3 vânzători de carte de la noi, părea că cifra este o minciună grosolană, care confundă tirajul trimis distribuitorilor cu cărțile comandate de cititori. Așadar se putea ca genialul Bergler Igor să-și fi făcut, dintr-o carte anonimă, știre pentru toată industria românească de carte, mințind.
Lucrul ăsta și calitatea cărții, analizată pe fragmentul gratuit cât și pe întreaga carte, au făcut subiectul unor articole pe reacții.ro, nu, nu scrise de mine, eu doar comentasem.
Ce face Bergler Igor, acest titan literar care va zgudui lumea cu capodopera lui, în fața unor informații atât de dure? Vine și ne demonstrează că greșim și că nu a fost o măgărie campania asta aparent gândită să prostească cititorii (unul dintre cele mai puternice argumente în marketingul unui produs este social proof-ul, adică l-au luat și mulți alții)?
Nu, tace mâlc și nu zice nici pâs. În schimb se duce pe goodreads la mine (unde cititorii dau rating la cărți ca să știe și alții dacă-s bune sau nu) și-mi dă minimul de o stea la toate cărțile mele (și alea în engleză și alea în română).
Mi-a fost mie jenă de obrazul lui de om în vârstă și l-am trecut în mintea mea la capitolul impostorilor cu tupeu, de care e plină România. La urma urmei un singur rating de 1 când restul stau pe la 4-5 stele nu schimbă mare lucru.
Azi însă a recidivat. Și-a făcut vreo câteva zeci de conturi false pe goodreads (probabil aceeași echipă cu care a pus la cale înșelătoria cu numărul de precomenzi) și-a dat 5 stele la propria carte (culmea cum toate ratingurile astea de 5 stele vin de la conturi noi, toate făcute ieri/azi) și a început să-mi dea (deocamdată de pe un singur cont fals) alte ratinguri de o stea la toate cărțile mele.
Ba chiar a făcut exces de zel și-a dat o stea și unui Vlad Popa-Niță, autorul unei cărți de știință de prin 2006, gândindu-se că dacă numele e asemănător să nu riște să lase vreo scriere nepedepsită.
Dacă are răbdare să facă același lucru de pe cele câteva zeci de conturi create numai azi, deja cărțile mele o să aibă ratingul dorit de acest extrem de supărat și bosumflat, dar genial scriitor Bergler Igor, nu cel dat de cititorii mei legitimi.
Maestre, îmi pare nespus de rău că v-am supărat, nu credeam că o mică împunsătură de pe reacții, susținută de date reale, poate deranja un obraz călit de atâtea lupte cu moralitatea.
Voi traduce articolul în engleză și-l voi publica pe medium.com, în caz că cineva din afară vrea să facă research în direcția acestui astru literar, nu de alta, dar nu aș vrea ca și altcineva să-l supere la fel de rău. Cu geniile născute la bătrânețe trebuie să te porți cu mănuși.
PS. după câteva zile situația s-a rezolvat, ratingurile aiurea au dispărut.
* Acest articol este fără urmă de îndoială un pamflet.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
:))))))))))))))
Taci că nu mai e de râs, dacă-și asmute hoarda de conturi proaspete pe mine (am numărat doar 25 false/proaspete și m-am oprit) îmi duce cărțile la notă de repetent.
Așa pățești când nu respecți valorile :))
Un fleac, te-a ciuruit… 🙂
Intr-adevar, m-am uitat peste conturile persoanelor ce l-au votat recent, pe goodreads. Toate sunt false si se observa asta usor: doar uitandu-te la data/ora votarii.
Am ramas dezamagit. Chiar planuiam sa ii cumpar cartea domnului Igor Bergler. Dar mna, acum stim si noi reteta “succesului” in Romania. Trist! Probabil si like-urile de pe Facebook, le-a obtinut la fel.
Există un segment de piață care va fi mulțumit de cartea asta, campania de marketing se asigură doar că o să ajungă la el. Că o face într-o manieră incorectă nu schimbă rezultatul și nici faptul că are cititori care o apreciază sincer.
Eu nu-i contest produsul pentru nișa respectivă, ci doar încercarea de a-i spăla aerul de produs slab, scris prost (nu poți să prezinți o carte scrisă așa, drept ceva care combină erudiția lui Umberto Eco) și susținerea unor chestii departe de adevăr, pentru a te asigura că oamenii o să dea bani pe ce ai lucrat.
50 Shades of Gray este un fenomen mondial, un succes de casă extraordinar, chiar dacă literar vorbind e o mizerie – stilul și valoarea scrierii sunt importante doar pentru oameni obișnuiți să citească la un anumit nivel (de asta are rating de 4-5 stele și rating de 1 stea la fel de consistente). Diferența stă însă în faptul că autoarea nu s-a apucat să-ți prezinte scrierea drept cine știe ce produs cultural și nici nu a anunțat-o drept bestseller când n-o luase nici dracu.
Am citit cartea domnului Bergler, este foarte buna. Merita citita in ciuda celor scrise aici. Asta este pur rivalitate intre scriitori.
Totul ţine de gust, în niciun caz “rivalitatea între scriitori”. D-l Igor nu ne face concurenţă în vreun fel.
Iar diversitatea gusturilor tinde spre infinit. Gândeşte-te doar câţi oameni consumă cu plăcere viermi, şobolani, pisoci la rotisor, căţeluşi fierţi, pateu din pui de panda şi embrioni de raţă (balut).
Tu consumi cu plăcere Biblia pierdută. E ok…
Se pricepe și la social media: http://bogdananghelina.ro/lectie-social-media-bergler-igor/
Da, e maestru în toate.
Deci dă add-uri pe FB, apoi cere like-uri și apoi îți bate obrazul că nu-ți manifești simpatia prietenească arătându-ți aprecierea față de o carte pe care nu ai citit-o. Lecție de social media, nu alta.
Cam așa.
Omul ăsta-i chiar ridicol. Văzui şi screenshot-ul de pe pagina lui Anghelina de mai sus: e ridicol şi agramat la un nivel absolut nepermis pentru un scriitor.
Mdaa, tocmai ma sunase acum vreo 2 zile, cica vine la Brasov la un salon de carte si sa-i promovez cartea. Nu prea m-a convins si acum ca am citit lucrurile astea…
Na, acuma e normal pentru un autor să caute oameni care să-i promoveze cartea – important e însă și cum o face și ce date le dă, că uite ce ușor a prostit presa înainte de publicare…
Marketing de tipul : Crede ( citeste , asculta …) si nu cerceta . Se face in cazul subproduselor( regranulat , macinatura ) din gama lui igor b. cu rezultate devastatoare in viitor , clienti dar nu cititori , produs dar nu carte , furnizor dar nu autor .
Meanwhile: http://www.theguardian.com/books/2015/oct/12/uk-romanian-author-eugene-chirovici-book-of-mirrors-english?CMP=share_btn_fb
F-r-u-m-o-s!
Oare are versiune in limba romana? 🙂
Eugen Ovidiu Chirovici (n. 11 mai 1964, Făgăraș, județul Brașov) este de profesie economist, scriitor și jurnalist român și a îndeplinit funcția de Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România în perioada noiembrie 2003 – noiembrie 2010.
Nu vreau sa o iau inainte lui Friege, dar intelegeti de ce are succes?
^Omul a cam avut succes de la prima carte in romana si are ceva premii cu mult inainte sa fie Mare Maestru, dar astept sa-mi pice pe mana cartea scrisa in engleza.
Nu-i mai simplu sa o comanzi? 🙂
Pai in sensul ala o sa-mi “pice in mana”, ca nu ma astept sa mi-o faca autorul cadou cu dedicatie :))
eu stiam ca un om scrie o carte. merge cu ea la un editor. acesta o publica cu un tiraj apreciat de el, pentru ca editorul face investitia. restul este poveste. acum ca mediul virtual permite orice, o persoana poate scrie o carte, o pune in mediul virtual si cine o vrea plateste citirea ei cu ora, asa cum se face la invartamantul la distanta…
Si te-ai gandit ca e o idee buna sa ii faci publicitate? 😀
Pe goodreads cread ca se rezolva cu un mail la admins dar publicitatea (chiar si negativa) ramane publicitate… Just saying…
PS: Adu-mi aminte, daca scriu o carte, sa iti fac review-uri negative ca sa am intrare la cititorii tai :p
Nu stiu cat de benefica este publicitatea negativa in cazul unei carti. Adica nu te duci sa o votezi pe o lista si o alegi pentru ca e singura de care ai auzit. Platesti niste bani pe ea (deloc putini pentru o carte românească). Ai prefera totuşi să nu fie o carte de rahat. Zic şi eu..
Publicitatea negativă e tot publicitate e o chestie care se aplică în extrem de puține domenii (în general e vorba de branding personal și de audiențe media).
Când e vorba de produse însă, e ridicol să crezi că publicitatea negativă e tot publicitate – adică dacă tu vezi în 3 locuri că un laptop e varză, primul lucru care-l faci e să-l cumperi?
Pentru servicii și produse, publicitatea negativă poate fi atât de puternică încât să-ți falimenteze o firmă în câteva zile. Nu mai folosiți aiurea vorbe preluate fără context.
Moderatorii goodreads nu au putere să rezolve problema iar adminii… îți dai seama ce milioane de mailuri primesc. De scris le-am scris.
Sunt cărți pe care le-am luat la citit pentru că toată lumea zicea că sunt foarte proaste – gen Twilight și 50 Shades. Dar să ne înțelegem: mă așteptam să fie *amuzant* de proaste și să pot să fac mișto de ele, mai ales că sunt un fenomen cultural puternic și toată lumea face mișto de ele.
Dacă aud că un autor se oftică rău când cineva îi critică textele și că a scris o banalitate proastă stilistic, n-o să-i iau cartea pentru că nu-mi promite nicio plăcere și niciun amuzament. Dacă aș fi știut doar că e un român care vinde în draci în România, poate că aș fi luat-o de curiozitate, dar așa nu merită efortul.
Nu vorbim neaparat despre cazul de fata pentru ca n-avem idee cat a vandut omul si cat de negativa a fost publicitatea, dar lozinca aia nu are mai deloc aplicabilitate (si o spun si din experienta profesionala).
Nu de alta, dar exista ceva numit “repeated purchase” si autorii cam din aia traiesc. Daca ai facut suficienta valva, incat sa vinzi un prim tiraj mare, ai grija sa fie de marimea celor vandute de Dan Brown, daca planuiesti sa inchizi pravalia dupa. Nu de alta, dar daca la baza controversei tale nu exista si un material sanatos care sa puna “negativul ala” intr-o alta lumina, el ramane “negativ” si atat. Se cumpara tirajul initial si cam orice ai scoate dupa, o sa fii “ala cu…”.
De-aia e important si sa-ti stabilesti prioritatile. Daca iti doresti sincer sa scrii si sa te perfectionezi, indiferent cat de mainstream ar fi zona abordata de tine, trebuie sa pastrezi un echilibru intre controversa si aprecierile pozitive. Nu stiu insa care a fost ponderea in cazul de fata.
Faza misto cu memoria e ca, daca nu ai fost direct implicat, dupa un timp se pierd detaliile. Astfel se poate ajunge ca dupa un timp (peste tzaspe luni) oameni care te-au citit sa intre intr-o librarie si sa vada o carte scrisa de marele om, si in baza faptului ca “parca am auzit de asta candva” sa ii cumpere cartea. La fel, aprecierea cartilor e subiectiva, in acest sens existand o sumedenie de exemple pe piata, exemplul dat de tine fiind doar unul din multe altele. Pe acest considerent sigur se vor gasi oameni care isi vor dori sa cumpere cartea doar pentru ca au aflat de existenta ei – din curiozitate sau plictiseala, sau poate doar pentru a-si face o parere pertinenta legata de subiect.
De asemenea nu stiu cat de motivant e pentru individ faptul ca il bagi in seama… poate acum considera ca si-a gasit rivalul in publishing-ul romanesc si dintr-o ambitie copilareasca sa incerce sa iti arate cine-i sherifu’ (in fond si la urma urmei “it’s a wild wild west”:P)
Da, raționamentul ăsta cu – am auzit de el – este valabil și da, poate duce la o achiziție când nu ai de unde alege și vezi un singur nume de care parcă ai auzit.
Tind însă să cred că, la câte cărți cu feedback pozitiv masiv sunt de citit pe lumea asta, e greu să ajungi să cumperi ceva pentru că ai auzit de autor, în loc să iei ceva premiat, de pe un top, dintr-o lista recomandată și așa mai departe. Cu alte cuvinte, cazurile ar trebuie să fie puține, mai puține decât cele în care cei curioși de-o carte din genul respectiv au înțeles că reclama a fost mincinoasă și cartea e slabă.
Cât despre rivalitate, se poate și asta. Să te duci să dai aiurea cu o stea pe goodreads e comportament de puștan deci ar putea avea și porniri din astea de să-mi arate el mie. Pe de altă parte eu am lucruri mai bune de făcut și, dacă le fac pe alea bine, omul nu are ce să-mi arate și cum.
Corect… dar daca il bagi in seama ii dai apa la moara sa incerce sa faca rele (ca reuseste sau nu e partea a doua). Daca vede ca actiunile sale au avut un efect asupra ta va fi motivat sa persiste, dupa principiul romanesc “pumnii mei minte nu are”.
Da si nu. Treaba cu memoria selectiva si pozitionara sunt cunoscute si folosite in marketing, dar nu pentru produsele culturale, unde mai exista si alti intrepusi. Cu alte cuvinte, poate ca un cititor de cancanuri nu-si mai aminteste exact ce a facut un anumit autor, dar un editor sau un proprietar de editura… da (mai ales cand ai pretentii de deschidere internationala).
Doar ca vanzarile in Romania nu se fac de catre cei “culturalizati”. Este mic segmentul celor care chiar sunt cu adevarat interesati de cultura. Marea masa a oamenilor consuma “produsele culturale” ca sa fie cool. De ce crezi ca este explozia de piese de teatru jucate in pub-uri si cafenele? Si de ce 70%(desi tind sa cred ca e mai mare procentajul) din ele sunt comedioare usoare? Oamenilor le place sa se dea mari consumatori de cultura dar nu stiu cator persoane le-ar fi pe plac o chestie mai profunda.
Apropo, cine vrea “biblia pierduta”? M-am decis sa o donez, mie mi-e rusine cu ea in biblioteca…:)
Nu cred că o să fie mare înghesuială printre acceptanţii donaţiei tale generoase, Hary: poate dacă vei comanda şi ediţia americănească, aşa la pachet, pentru compararea traducerilor, ca să vedem unde-i varza mai mare, să primească oarecine darul!!! Ştiţi voi, la cât de ofticăci pare, “timeo Igorem et dona ferens”. Oare de ce nu insistă nimeni că pe asistentul prinţului Dracula îl cheamă tot aşa? Ştiţi voi, ăla devotatu’ din versiunile anilor ’60, cele cu Christopher Lee, magnificul repausat!
Face pereche bună cu Nataşa Alina Culea, care după recenzia mea mai puţin elogioasă şi-a trimis fanele să mă atace prin comentarii iar pe goodreads au început să apara doar ratinguri de 5 stele de la persoane cu profil creat de 1-2 luni…
#valorinemărginite
Salut,
Ca tot veni vorba de Bergler si toata “strategia” lui de marketing, va mai povestesc si eu ceva. Coperta cartii a fost lucrata de o cunostinta de-a mea, dupa strictele indicatii ale autorului. “Ia ‘Inferno’ a lui Dan Brown, vezi cum e coperta si asa o faci si tu.” (Igor Bergler)
Aceeasi cunostinta a mea a primit si sarcina de-a da refresh paginii de Youtube, pentru a aduna vizualizari. Evident, in urmatoarele doua ceasuri, cei de la Youtube ii blocasera videoclipul la 300 de vizualizari, urmand a analiza sursa accesarilor. Intr-un final, videoclipul fu sters si repostat.
In realitate, cartea in discutie a fost vanduta in aproximativ 100 de exemplare de catre unul dintre cele mai mari lanturi de librarii. Data fiind situatia, ma-ndoiesc ca in total s-au vandut 300. 🙂
Să recapitulăm:
– pe social media spamează cu cereri de prietenie și apoi cereri de like la o pagină despre o carte pe care încă nu a citi-o nimeni
– pe youtube pune oameni să dea refresh ca să facă vizualizări mai multe
– pe goodreads își crește conturi false ca să-și dea 5 stele (l-a scăpat goodreads-ul de vreo 30 de ratinguri false dar a început din nou, de data asta mai prudent, nu a mai făcut 20 de conturi pe zi ci doar câte două)
– dă comunicat de presă ca a avut 10.000 de precomenzi când probabil nu a avut nicio 100
Un maestru literar, exemplu de succes și conduită pentru toată lumea. Și mai vine câte un prieten de-al lui și are obrazul să ne facă frustrați și invidioși – cum că de ce avem curajul să-i batem obrazul pentru grosolănia mizerabilă cu care-și minte publicul, încercând să-și vândă marfa prin artificii de găinar care nu au nicio legătură cu valoarea cărții?
Vlad, ai uitat sa spui ca ne-a reclamat complet aiurea la facebook pentru imaginate incalcari de copyright si ulterior s-a folosit de slabiciunile prevederii europene cu privire la protectia datelor si intimitatii persoanelor in spatiul public, ca sa ne reclame la google (pentru a ne scoate din rezultatele cautarii dupa numele “igor bergler”).
pentru un om de marketing, mi se pare foarte amatoricesc facuta toata strategia asta. adica poti sa aduni vizualizari pe YouTube mai finut si la fel si cu recenzii fake.
specialist de mare clasă și acolo
Ai dreptate Caragea,am citit”Biblia pierduta” este copiata dupa ”Ingeri si demoni” ”Codul lui DaVinci” ”Simbolul pierdut” si ”Inferno”-cartile lui Dan Brown[protagonistul este la fel profesor la universitate(Charles),este chemat in timpul unei conferinte,de urgenta sa rezolve un mister,urmarit de servicii organizatii secrete si la fel ca in operele lui Dan Brown ”profesorul” este insotit de o femeie(agent Christa)]
Vin in completarea lui Vlad: catorva persoane le-a spus direct, fara niciun ocolis, sa comande cartea de pe site-ul RAO, ca le inapoiaza el banii.
Imi place mult cartea, i-a placut si sotului meu, i-a placut si cumnatei mele. Suntem, foarte probabil, trei amarati de intelectuali ratati, in opinia domnilor Vlad B. Popa si Heinrich Loth…
Doamna Ruja, ce va mai place sa va bateti singura cuie in talpa 🙂
Bergler asta e roman, sau khazar (ashkenazi) ? Aaaa,nu….,doar de curiozitate ,ca daca e ce cred eu,se explica minciunile manipulatoare !!!