Piratez de când verbul ăsta vorbea doar despre Barbă Neagră. Piratez de pe vremea când nu găseai o licență în tot orașul și nu exista Google-ul darămite magazine online. Piratez de pe vremea când copy-paste însemna să legi două casetofoane rusești și să stai o oră ca să copii caseta cu cele două jocuri de câțiva kilo.
Nu vin pe-un cal alb să explic cum că ăsta-i lucrul diavolului – dacă nu făceam asta n-aș fi avut cum să învăț să folosesc un singur software ca lumea până-n 25 de ani, pur și simplu nu erau bani de licențe iar tehnologia era mult mai scumpă atunci.
Este însă o diferență de mentalitate între mine și valul ăsta mai tânăr de pirați, care vine cu argumente de-un absurd penibil pentru dreptul de a pirata. Eu știam de la început că acolo e munca cuiva și chiar dacă nu-mi făceam probleme despre ce pierdere financiară le provoc eu fabricanților, pentru mine erau clare două lucruri:
- că fac un lucru incorect, orice argumente ridicole ai aduce, să folosești munca cuiva fără permisiune și fără să o cumperi nu e corect.
- că am acces la lucrul ăla tocmai pentru că sunt alții care plătesc, dacă toată lumea ar fi făcut ce fac eu, lucrul ăla nu ar fi existat.
Cum se traduce diferența asta de mentalitate între doi pirați? Continue reading