Pedofilie, Homosexualitate, Heterosexualitate

Sunt același lucru. Orientarea sexuală, indiferent cât de greșită, nepotrivită sau monstruoasă ni s-ar părea, există în noi fără să avem ceva de spus. Nu se petrece pentru că o alegem la un moment dat și, de asta, nu se poate găsi vreo vină în ea.

O orientare sexuală, pentru care omul nu are nicio vină, nu ar trebui să fie prilej de dat cu parul, indiferent cât de odios ne contrazice simțul normalității. Din punctul ăsta de vedere, unul dintre cele mai stupide și limitate contra-argumente împotriva homosexualității, este că acceptarea ei în societate este o punte spre acceptarea practicării pedofiliei .

Zău? Cam cum funcționează gândirea din spatele acesti teribil de inteligent raționament?

Ia să vedem unde stă ridicolul. Problema pedofiliei, dacă reușim să o privim obiectiv pentru un moment, este că profită de corpul unui copil, la o vârstă la care nu are cum să aibă ceva de zis, să se apere, sau să fie de acord cu ce i se întâmplă. Continue reading

Internetul ne face mai răi

Internetul ne dezumanizează. Ne trece printr-un filtru diavolesc prin care au loc doar idei, nu şi suflete.

internet1

Pe internet, toţi participanţii slobod idei de la acelaşi balcon. Drept urmare, până să diferenţiem personajele, avem aceeaşi pretenţie de la toată lumea. Îi considerăm pe toţi egalii noştri, fraţi de pixel.

În aceste condiţii, normal că îţi fierbe sângele în cap atunci când vezi comentarii demne de haiala unui viţel scăpat în putina cu prune. Te-ai fi aşteptat la ceea ce consideri tu normalitate, la unul de teapa ta. În schimb, râgâie cornuta.

Citim părerile, ne înfuriem, clocotim în spume de repugnă şi îi urâm din toată însufleţirea. Sunt nişte dobitoace, nişte analfabeţi, nişte retardaţi care trag societatea la fund. Huooo, le-am strivi ţeasta cu tastatura dacă ni s-ar da ocazia. Oricum sunt nişte rebuturi, nişte paraziţi!
Continue reading

100 de pule

100 de pule

O sută de pule. Poate nu chiar o sută, da’ rotunjim. Erau minus douăzeci de grade și noi stăteam de vreo patru ore în curte, chiar lângă pădurea de brad, mutându-ne greutatea de pe un bocanc pe altul, așteptând să se termine odată.

Bătea ușor vântul, destul cât să treacă frigul prin haine și pielea bocancilor să se întărească de la umezeala înghețată. Bătătorisem toată zăpada de pe jos când ofițerul ne-a anunțat că nu mai e mult până începem, maxim o oră…

Aveam buzetele vinete când am intrat în sala aia mult prea mică pentru o sută de pule.

– Ce faci, mă?

– Trag un pic de ea să nu mă fac de râs, ce dracu! Continue reading

De ce traim?

Viata in sine este o experienta frumoasa, cel putin eu nu ma pot plange. Pentru unii insa este un cosmar, o lupta continua, fara perspectiva. In timp ce altii nici macar nu stiu ca traiesc. Sau nu vor sa afle.

Dar totusi, dincolo de logica existentei noastre, de ce traim? De ce murim? Ca sa ce?

Bine, explicatii sunt multe. Traim pentru ca ne nastem, pentru ca respiram, pentru ca asta este natura vietii, pentru ca asa a vrut Dumnezeu sau hazardul sau nu stiu ce civilizatie extraterestra care cultiva diverse forme de knowledge pe pamant. Continue reading

Şuncile din Vest Unite

baltata-romaneasca-vacaFoarte mulţi români suferă de preţiozitate selectivă. Epidemie! Cel mai vizibil simptom:

Comportamentul de prinţ medieval într-un restaurant – Dacă nu se fac toţi chelnerii preş în faţa ta, eventual să-ţi lustruiască şi pantofii cu limba, e musai să faci un mic răzbel. Să vină şeful la tine, acum! Că doar e pe banii tăi.

Comportamentul de iobag umil în restul zilei – Vara trecută, a murit o pisică la vreo două blocuri distanţă. A stat aşa moartă şi înmiresmată câteva zile, de puţea tot Berceniul a Walking Dead. Nimeni n-a venit să o ridice, nimeni nu s-a plâns.
Continue reading

Erou

Lumea Arres, Universul 6, anul 3490

”Dacă pierzi…”

Nu era nevoie să-i spună niciunul, le-o citea în ochi – dacă pierzi, murim. Nu mai aveau rezerve nici până la sfîrșitul anului iar în cinci ani, până la următorul Duel, aveau să moară de foame până la ultimul.

Vinovat era cel din fața lui, cel pe care învățase să-l urască înainte de a veni pe lume, flămând în burta mamei. Cel din cauza căruia toți copiii arreieni se nășteau și creșteau rahitici, generalul Esso. Câștigase de douăsprezece ori Duelul, de zece ori mai multe decât oricare altul dinaintea lui și-i aruncase într-o foamete de jumătate de secol.

Consumaseră totul din depozitele înghețate, la început cu lăcomie apoi, cu fiecare nouă înfrângere, gram cu gram. După al cincilea Duel pierdut în fața lui Esso, trecuseră la filtrat aerul și la procesat roca, moleculă cu moleculă. Acum își mâncau direct morții, uscați și făcuți făină în cuptoarele bisericii; nu mai aveau timp să-i îngroape și să-i filtreze după aceea, cum făcuseră cu fiecare cimitir până la al nouălea Duel pierdut. Continue reading

Rădoi nu e antrenor

Putem spune liniştiţi că Steaua a ratat calificarea. Nu neapărat din cauza rezultatului de seara trecută, dar aşa au conchis înţelepţii poporului

***
Domnul este specialist în fotbal şi literatură. Meloman şi cinefil. Ne-a povestit despre istoria rockului, Opera din Salzburg şi câteva cancanuri cu Hemingway.

PS: Filmarea a fost realizată de Alexandru C.

Putea fi ceva frumos

Nu ştiu de ce mi-au plăcut mini-episoadele asta. Nu au un scenariu extraordinar, nu impresionează prin replici sau joc actoricesc. Dar m-am simţit bine privindu-le. Mi-au provocat o stare de relaxare tâmpă. Senzaţia aceea de lenevire într-o baltă călduţă de mâzgă.

Am observat progrese de la primul episod la al treilea. Am speranţa că şi următorul va respecta linia ascendentă. În orice caz, mult, mult mai bine realizate mini-episoadele astea decât orice glumiţă scremută de vlogosfera românească.


Continue reading

Spirit ludic

dotaAm fost un copil foarte jucăuş. Se întâmpla să rămân rătăcit cu orele într-o lume fictivă, scornită din prea multă energie şi imaginaţie. Cele mai multe jucării erau confecţionate din coceni, beţe, ţevi, cuie, bile metalice, legume şi fructe – absolut toate, creaţii personale.

Îmi amintesc cu mare drag de stăruinţa prin care am clădit case, poduri, castele. Am confecţionat arme şi mi-am apărat civilizaţia de brabeții şi coţofenele invadatoare, până când am ridicat imperii.

Iar după fiecare bătălie, mă retrăgeam seara la vatră şi căutam căldurica spaţiului prietenos şi intim. Aşa am descoperit senzaţia supremă de răsfăţ ludic; jocul preaales – Purceaua.
Continue reading

Eleganţa fotbalului românesc

Fiecare minge bubuită peste bulevard este încremenită în zbor şi încercuită cu carioca de strategul Ilie, apoi dezmierdată liric şi exhaustiv belită de scriitorul Radu.

sorin cartuAm făcut poza de mai sus în urmă cu două zile, în timp ce vizionam partida CSU – Astra. Madona între şunci, atât de artistic capturată printr-un print screen spontan, are două joburi part time la echipa craioveană: antrenor şi animatoare.

Se descurcă ireproşabil în ambele ipostaze, că doar una-i Mister Cîrţu. Cinste ţie, Sorinaccio! Un titan al fotbalului românesc care, alături de Săpăligă, Dulăul, Puriu şi Magiun (alţi titani, evident), a transformat fotbalul în artă. Artă!

De ce am ales să-mi irosesc o frumoasă duminică de iulie alături de Sorinaccio? Aşteptam pauza meciului. Comentariile dintre reprize sunt pentru mine singurul dumicat vârtos care mai merită mestecat în fotbalul intern.
Continue reading