Destinaţie de vacanţă pentru penali

Nu am reuşit să înţeleg de ce oamenii de afaceri din România, ăia care au furat multe miliarde, refuză să îşi ia tălpăşiţa unsuroasă peste mări şi ţări. O fi din patriotism.

În caz că nu este vorba de patriotism, ci de prostie (deşi nu cred), m-am hotărât să le dau viitorilor puşcăriabili un ultim sfat salvator. Doamna Udrea, mai aveţi vreo 2 zile pănă la zăbrele. Timp suficient. Ce aţi zice de o vacanţă în…

Venezuela? Sunt multe femei frumoase acolo, ştiu. Unele poate chiar la fel de frumoase ca dumneavoastră. Dar aveţi un mare avantaj în faţa puicuţelor latine necoapte. CNN tocmai ne-a anuţat că preţul unui pachet de prezervative în Venezuela a ajuns la 775 USD. Ştiu, pentru dumneavoastră este un mizilic. Dar vă asigur că la preţul ăla puteţi avea aproape orice bărbat venezuelean, speriat de boli venerice. Trebuie doar să faceţi cinste. Haideţi, doamna Udrea! Găina orientală bate puicuţa latină.
Continue reading

D’ale scriitorului

Stăteam eu așa, în fața unei prime pagini goale, căutându-mi inspirația și găsindu-mi-o mai greu, că așa e la fiecare început de carte, când vine un răvaș englezesc pe facebook.

Cică – Salut, sunt Cutărescu. Tu ești autorul Chameleon the Base? Dacă da, mulțumesc pentru o scriitură grozavă, mi-a plăcut foarte mult. Sper că o să fie și o continuare, nu-i așa?

Traducere aproximativă. Măi, nu numai că omul a citit o carte cu un autor necunoscut dar și-a mai făcut și timp să mă caute pe FB după nume și să-mi scrie că i-a plăcut. Și-apoi m-am uitat un pic peste cele două cărți publicate până acum și stau binișor:

Povestiri de sub papuc are rating 5/5 pe goodreads, nu pentru că ar fi perfectă ci pentru că își face treaba ei de carte de umor, te face să râzi și nu așa, elegant, ci în gura mare. Cel puțin la majoritatea cititorilor ăsta e efectul, iar cei care fac un efort suplimentar și îmi dau un rating pe goodreads sunt dintre ăia. Le mulțumesc cu drag.

Despre varianta în engleză nu pot să zic nimic acum, s-a pierdut Continue reading

Tată de 3 ani

Ieri, Ioana a împlinit 3 ani. De asta nu am înțeles ce e cu fâsul de pe social media cu ziua lu’ unu Hagi, când toată lumea ar fi trebuit să știe că e ziua gâzei lui tata.

Ce-am învățat eu în ăștia 3 ani de perfecțiune paternă:

1. Că sunt un rezervor nesfârșit de răbdare. Ei, nu chiar nesfărșit dar mult mai mare decât cei care mă cunosc, inclusiv eu, ar fi așteptat de la mine.

Știu că boțul ăsta de om se modelează acum exact după ce vede la părinți, iar părinții trebuie să-i ofere un model cât mai bun. Nu există prea obosit, prea ocupat, prea nervos, prea nu știu cum, când gândacul lui tata are nevoie de mine.

Antrenamentul de pescar, singurul spațiu unde eram răbdător, s-a transformat acum în ceva zilnic și încă lucrez la asta.

2. Că mi-e dor din ăla ridicol. Când auzeam un bărbat în toată firea, fâțâindu-se muierește că nu și-a văzut copilul de ieri și vai vai ce tragedie și că nu mai poate sta o zi cu noi, băieții, îmi ziceam – uite înc-un papă lapte care abia vede soarele de sub papuc, i-a zis nevastă-sa aport și acu’ caută scuze.

Probabil dorul ăsta o să mi se domolească peste câțiva ani, când și Continue reading

Monogamia este doar pentru femei

O mai ţineţi minte pe Vitoria Lipan? Nici eu. Dar, indiferent cât timp va trece şi câte plăcuţe de memorie îmi vor mai clipoci, nu voi uita esenţa personajului. Ce avea tanti Vicky cel mai şi cel mai de preţ? Dragostea şi loialitatea faţă de soţ.

Acea dragoste pură, nemijlocită şi necondiționată. Îl accepta şi îl primea de fiecare dată cu membrele braţele larg deschise. Deşi era conştientă că între două turme de oi vândute, soţiorul mai poposea câteva săptămâni şi prin paturi străine.

Nici o problemă. Acest comportament este normal şi indicat pentru un bărbat activ, puternic şi potent. Iar eroina, capodopera lui Mihail, înţelegea perfect comportamentul masculului sănătos. “Ok, mai pierde două, trei săptămâni la femei. De patru, cinci ori pe an. Dar tot la mine se întoarce. E bine, sunt happy.” (citat aproximativ din Vitoria Lipan)
Continue reading

Ne batem joc de valori

madalina pamfileProcurorii băsişti au început să atace trustul Intact. Într-un dosar fabricat pe criterii politice, DNA-ul vrea să desființeze postul tv Antena Stars. Vor aresta toate vedetele postului, inclusiv icon-urile programului cultural “Un şou păcătos”.

Daniela Crudu, Mădălina Pamfile, Diana Guresoaie (aka Strâmba lui Dodel), Simona Traşcă şi Rellys Tonu sunt doar câteva dintre cele 33 de modele abuzate astăzi de procurori. Modele de viaţă, modele în trup şi spirit pentru toate liceenele cartierului Berceni.
Continue reading

Cele mai sănătoase branduri de alimente?

DANONE? DANONE??? DANONE????

Se observă de la kilometri diferența dintre topul părinților și topul specialiștilor. La mine în casă, unde există una bucată specialist în domeniu, ne ferim de Danone ca de dracu’ și e la fundul fundul fundurilor listei de chestii cu care ne-am hrăni copilul.

Topul parinților consumatori arată pur și simplu puterea reclamei și a ignoranței românului, chiar când vine vorba de lucruri importante – alimentația copilului, zice la telembizor că e bun, așa trebuie să fie.

Am o listă lungă de proiecte utile societății în birou, iar la loc de cinste printre ele se află un site destinat produselor alimentare de larg consum, care să fie testate prin experimente de bun simț (cum ar fi, în cazul iaurturilor, lăsatul afară și observatul evoluției culturii din interior) sau trimise la laboratoare (dacă în spatele site-ului se adună la un moment dat și fonduri).

Și care să aibă topuri clare, anuale, pentru tot ce se mănâncă pe rupte la noi. Măcar să știe omul ce bagă în gură, dintr-o sursă obiectivă. În loc de atâtea asociații cuțu-cuțu mai bine s-ar face una care să se ocupe pe bune de așa ceva.

sursă info

Cântecul de găină

udreaAdică nevastă de cocoş. Fostă şugubeaţă călită în tupeu de Buzău; ridicată din sărăcia Pleşcoiului până pe biroul prezidenţial al Tricoiului.

Mama – taxatoare la societatea de transport public local, tatăl – şofer de autobuz. Ea, Elena, până de curând prima doamnă a ţării. Oricât de antipatic ar fi pentru unii cotcodăcitul doamnei Udrea (veşnic Udrea, niciodată Cocoş), trebuie să îi admirăm capacitatea de adaptare şi supravieţuire.

Ultimul cântec denotă încă o dată forţa copilandrei din Pleşcoi, care s-a visat călărindu-ne pe toţi. Ştie că e gata. Săptămâna viitoare va merge într-un turneu de acomodare în spatele zăbrelelor. Nu se mai pune problema unei cariere în politică. Iar atunci când va termina de achitat datoria civică, stafidită şi zaharisită, îşi va căuta odihna în anonimat.
Continue reading

Cel mai enervant lucru la politicienii hoți

Dacă i-ai auzit vreodată vorbele lui Vântu, știi cam ce e prin capul paraziților ăștia care-au supt averi imense din banul public – au făcut-o pentru că sunt mult mai deștepți decât restul, genii ale speculei, atinși de IQ-uri sclipitoare. Și-apoi îl auzi spunând cum în loc să aducă țigări cu portbagajul de dacie aducea cu tirurile. GENIU, BĂ, GENIU!

Ăsta e cel mai enervant lucru la mogulii ăștia: că-s proști de put. Că ăștia proști și cu tupeu au făcut munți de bani și au făcut praf startul economic al țării după revoluție. Că nu le-a trebuit decât să mute furtul ăla de croitoreasă, care-și mai punea un chilot pe ea când ieșea din fabrică, la un nivel mai mare. Când toți umblau după bani, toți se transformaseră în capitaliști peste noapte, nu-ți trebuia nici un gram de viclenie să treci ca prin unt de organele statului. Doar să le lași și lor un chilot, atât.

Astea-s presupuneri, invidiosule! Or fi, dar sunt confirmate de comportamentul acestor geniali după ce Continue reading

Taxa TVR pentru firme

Te uiți, nu te uiți, ai ochi, n-ai ochi, plătești. E obligația ta de cetățean să ții această valoroasă televiziune națională în picioare, s-o ajuți să producă materiale neatinse de vulgarul și kitch-ul prezent pe sticlele comerciale. Bun.

Mă, daț și dacă ești firmă trebuie să plătești? Firma n-are nici ea ochi, da nici măcar persoană nu e, la ce să se uite. Are angajați… păi și ăia nu plătesc separat? Daaaa, dar se uită la televizor în altă parte. Aha.

Păi și când e vorba de o firmă fără angajați cu sediul social într-un apartament în care e plătită deja taxa? Meh.

Trăim vremuri speciale

nuclear_heaven-wallpaper-1280x800Până mai ieri, am simţit că anul 1994 a fost cel mai spectaculos din viaţă. Da, nimeni nu poate nega emoţia primului premiu întâi (ce dubios sună). Şi nici prima coroniţă de flori purtată cu mândrie pe cap în curtea şcolii (pe urmă în tot cartierul).

1994 a fost un an bun, cel mai bun. Până acum. Realizaţi în ce alai de trâmbițe ni s-a prezentat noua vedetă, două mii cinşpele? A trecut doar o lună.
Continue reading