Povestile cititorilor cartii (In)decizii – partea 1

poza bestseller

Fiecare carte contine o poveste. La randul ei, cartea scrisa isi are propria poveste – legata de aparitie, de lansare, samd. Dar care sunt oare povestile celor care ajung sa cumpere cartea?
Trebuie sa recunosc ca intotdeauna m-am intrebat in casele caror oameni va ajunge cartea (In)decizii – in afara de prieteni, colegi, rude ori cunoscuti.

Pe 6 februarie am lansat cartea (In)decizii, iar dupa 2 luni am avut surpriza sa vad cartea cum trece de la sectiunea Noutati la cea de Best Seller in cadrul librariei Carturesti Carusel. In nenumarate seri am calcat pragul acestei librarii si am vorbit cu cititorii. Unele povesti le-am aflat, altele le voi povesti in seriile urmatoare, iar pe altele nu le voi afla niciodata. Vor ramane un mister.
Continue reading

Un elefant – salvarea Ardealului

Se gudură anxietatea-n mine de ceva timp. Am tânjit la măiestuoasa zi în care o să vă arăt elefantul.
Ta-daaam!

elefant

Să nu fiu pe nedrept acuzat că îi beștelesc pe fraţii ardeleni, le adresez câteva cuvinte de laudă.
Acest elefant a fost pozat de echipa Dracula’s Kitchen la grădina zoologică din Târgu Mureş. Da, ardelenii mureşeni sunt în stare să îngrijească un elefant. Spre deosebire de bucureşteni, craioveni, vâlceni, caracaleni, milcoieni şi alţi mândri orăşeni.

Grădina Zoologică din Târgu Mureş
este o bijuterie în comparaţie cu lagărul de exterminare animală din Băneasa, de exemplu. Animalele arată îngrijit, hrănite pe-ndelete, zburdă într-o pădurice, nu pe betoane reci şi jegoase.
Continue reading

Vizită la Castelul Corvinilor

Fotografie făcută de echipa Dracula’s Kitchen în drum spre Castelul Corvinilor:

curba periculoasa

Între Haţeg şi Hunedoara sunt câteva dealuri. Drumul arată ca un slalom pe Mont Cervin; curbe strânse la 90 şi 180 de grade, făcute parcă în ciudă, nu cumva să te mănânce degetele şi s-o bagi în a treia.

Nu mai sunt drumarii şi nici ciobanii de altădată… Cum să fii, mă, atât de sadic?! Pesemne a ajuns internet mobilul ăsta şi la sălbaticii din vârful dealului (mulţumim, Ghiţă Ciobanul!). Şi s-au uitat la prea multe filme cu vikingi.

Am parcat teferi lângă Castelul Corvinilor. Este o construcţie masivă, dar fără ținută. Nu s-a aflat într-un top arhitectural al vremii, dar are gravitatea necesară pentru ațâțarea unor ambiţii vremelnice – La periferia Hunedoarei, s-a ridicat un fălos cartier de castele şi palate.
Continue reading

Ardelenii-s fala ţării

Am cutreierat Ardealul, din Haţeg în Bistriţa, momit de legenda civilizaţiei molcome şi superioare. Acest fălos popor descendent din Bathory, Szekely şi de Habsburg, scăldat în nobleţe, nu în sugiuc topit, ca oltenii piperniciţi şi negricioşi.

Să fi adormit pentru câteva minute, imediat ce am părăsit autostrada dintre Gilău şi Turda. M-am pomenit tremurând în picuri reci de năduşeală, speriat de claxoane, urlete, motoare turate; înecat cu fumuri de cărbuni arşi, păcură şi smoală clocotită.

În faţa mea, un autobuz vechi de măcar juma de secol, soios şi scorojit pe toate părţile, cum nici în anii copilăriei nu mi-a fost dat să văd la satele olteneşti.

Mă uit în jur la blocurile ce tuşesc funingini, bag de seamă şi vreo două intersecţii de drumuri strâmte, fără semafor – Autobuzul ăsta de epocă nu transportă cartofi pe vreun deal uitat de lume. Suntem într-un fălos oraş ardelenesc şi tocmai am descoperit transportul în comun.
Continue reading

O vizită nocturnă

Hotel Silva, Vatra Dornei – Asta văd în fiecare dimineaţă când ies pe balcon:

poza dorna

Mă simt ombilical legat de liniştea muntelui, cât timp hotelul este pustiu. Ieri m-am întâlnit cu o ceată de gnomi pleșuvi, scăpaţi o leacă prin putina cu prune. M-am rugat degeaba de zeii păgâni, nu cumva să înnopteze chelboșii la etajul meu.
Era trecut de 2 noaptea, când aud lovituri sălbatice în uşă.
Continue reading

Heracle şi Prinţesa Ardealului

Acestea sunt patru din cele şapte miorlăitoare care mi-au ţinut companie în ultima săptămână. Plus Vlad, bineînţeles.

danipispis

Motanul grizonant şi dungant care vă tratează cu spatele este Heracle, cea mai fioroasă vieţuitoare din Ţara Haţegului. Jumate muritor domestic, jumate zeitate sălbatică – Mama lui, Miaucelmena, şi-a ridicat codiţa pe crestele munţilor bântuite de mârtani neîmblânziţi.

Se vede în dârzenia şi agresivitatea lui. Le bate pe restul mâţoşeniilor de nu ştiu ce le-a trăznit. Lăbuţe aruncate din fundul grădinii, scurte îngherate, perniţe-n bot pe contră a la Mayweather… tot arsenalul.

O vedeţi pe aia care păşeşte timid pe trepte? I-a întrat groaza-n oase de când Heracle a muşcat-o de gât şi i-a scuipat blăniţa. Fără înflorituri vă zic – A muşcat-o, a mestecat pofticios de vreo trei ori, cum mesteca John Wayne tutunul, şi a scuipat o biluţă de blană.
Continue reading

Budincă de vin

Aşa arată o budincă din secolul al XIX-lea:

budincavin

Reţeta a fost culeasă de Constantin Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu. Pentru a găti minunea paşoptistă a trebuit să înţelegem următorul text:

“Cincisprăzăce dramuri unt pui într-o tigaie să se înfierbinte şi pui de la patru franzele posmag într-însul, ca să se umfle. Apoi pui 100 dramuri vin alb să fiarbă, amestecându-l, şi apoi îl lasă să se răcorească.
Continue reading

Ţigănismul presei româneşti

M-am plâns mai demult în România, sat fără câini  de mocirla mătăsoasă în care s-a înecat presa românească – Jurnaliştii tineri care au crezut în misiunea lor au plecat deja de la trusturile consacrate şi acum se zvârcolesc pe malul arid al independenţei sau trăiesc fantasme vremelnice prin tot felul de divane pubere. Jurnaliştii care şi-au făcut meseria din mercenarism, încă activează şi vor fi ridicaţi doar cu spatula fierbinte de pe fişicul glazurat cu rahat.

Astăzi trebuie să remarc o altă caracteristică a jurnalistului român de rânduială nouă: țigănismul.

Untitled1

Haules, muceacas, bahtalo! Au jicnito (sic) pe a noastră! Clar au făcut-o “ţigancă”, variază doar atributul, în funcţie de curentul deontologic al fiecăruia.
Cine? Păi cum cine? Francejii. Ăia care tot timpul ne fac ţigani.
Continue reading

Bibilică în aluat

Declar 4 aprilie Ziua Internaţională a Brutarului! Am pregătit plăcintă cu ceapă, langoşi cu brânză, pâine cu urdă şi… vedeta: Bibilică în aluat

danibibilic

Pentru fiecare reţetă am frământat alt aluat; bucătăreala nobilă se face cu stricteţe, migală, rafinament şi pumni îndesaţi în covată.

Aluatul în care am copt bibilica s-a înfiripat din făină, ou, unt şi telemea de vacă. Am onoarea să vă prezint minunăţia pe interior:
Continue reading